Care este rolul Asistenței Sociale în cazul divorțului cu minori?

Question

Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Care este rolul Asistenței Sociale în cazul divorțului cu minori?

Utilizator 19:48, 13 Noiembrie 2018

Va salut avocatnet.ro,

Va retin cu urmatoarea problema din care va rog sa ma ajutati sa inteleg. Pe parcursul divortului care a durat 6 luni, am inaintat doua sesizari cereri catre asistenta sociala din cadrul localitatii unde locuiesc ambii parinti cu domiciliul copilului la mama, deoarece am intampinat foarte multe conflicte cu violenta din partea mamei cat si a membrilor familiei ei, cereri unde am sesizat toate aceste abuzuri, si faptul ca nu imi da voie sa vad copilul, sau chiar am chemat pe mama la mediere, unde la fel nu a raspuns invitatiei. De la definitivarea hotararii judecatoresti au mai trecut 6 luni, dar pe parcursul acestui timp conflictele ca sa imi abandonez copilul nu au incetat si toate aceste de fata cu minorul pana la violenta. Am inaintat de data aceasta la indrumarea DGASPC o a treia sesizare catre asistenta sociala, ca sa ma asiste timp de 6 luni la domiciul mamei, sa imi pot lua copilul la programul stabilit de instanta de vineri orele 19:00 pana sambata orele 19:00.

Raspunsul celor de la asistenta sociala a fost ca ei nu pot sa ma asiste deoarece programul vizitei minorului incepe la orele 19:00 vineri iar dansii au program pana la orele 16:00.

Intrebarea mea este: in urma sesizarilor facute fata de abuzurile create, pe parcursul divortului, conflictelor violente, si intreruperea relatiei dintre mine si copilul meu timp de aproape 3 luni pe parcursul divortului, era in competenta asistentei sociale sa ma informeze cu privire la programul minorului pe care aveam sa il stabilesc la instanta, sa nu fie mai tarziu de orele 16:00 sau ma rog orele 15:00 vinerea?

Va scriu acest lucru pentru ca in acest timp de 6 luni cat lucrurile au evoluat, copilul sa speriat intr-un final, martorii in nr de 4 care au fost de fata in zile diferite cate 1 langa mine, au fost amenintati, si alungati, unde am ramas decat in baza asistentei sociale, ca sa ma asiste pentru luarea copilului la programul stabilit de instanta cat si linistea si pacea de care are nevoie copilul atunci cand ma vad cu el..

Va multumesc din suflet...

Ultima modificare: Luni, 19 Noiembrie 2018

Răspunde Citează

40 mesaje

2788 vizualizări

8 participanți

Cel mai recent răspuns: , Avocat 09:30, 27 Noiembrie 2018

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (10)

Pagina 7

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Copil minor alienat parental sever de mama, impotriva tatalui Buna ziua! Sunt tatal unei fetite minore si urmaresc cu mare atentie aceasta comunitate, in special cea din domeniul Dreptul familiei sau probleme juridice de ... (vezi toată discuția)

Nerespectare hotarare judecatoreasca incredintare minor Buna ziua! As dori sa stiu ce se poate face in cazul in care parintele caruia i-a fost incredintat minorul impiedica relatiile celuilalt parinte cu copilul ... (vezi toată discuția)

Minori si familie Buna ziua! Sunt despartita de 3 ani, am 2 copii de 4 ani si resp 8 ani. Copiii nu au fost vizitati de tatal lor de 2 ani. Acum prin programul de vizita ... (vezi toată discuția)

Martonze Utilizator · Answer 1 · 2018-11-21 10:16:21

D-le Liviu, trebuie să înţelegeţi că problema se rezolvă în favoarea dvs. numai dacă porniţi pe cale amiabilă şi acceptaţi compromisuri.Sunteţi îndreptăţit să vă simţiţi revoltat de atitudinea părinţilor fostei dvs. soţii şi a soţiei, dar eu vă garantez că prin atitudine conciliantă obţineţi ceea ce vă doriţi şi este şi în favoarea fetiţei dvs., chiar dacă legea vă dă şi alte posibilităţi, agresive şi traumatizante pentru minori.
Nu este spre binele ei declanşarea unui război prin instanţe, executări silite, consilieri, etc., dacă doriţi implicarea în viaţa ei, înţelegerea este calea.

Cabinet de avocat Liliana Grădinaru Avocat · Answer 2 · 2018-11-21 11:57:00

Procedurile legale nu sunt ipso facto traumatizante pentru copii, ele devin asa datorita interventiei parintilor care oricum, anterior, traumatizarsera prin atitudinea si/sau faptele lor copilul.
Astfel, izvorul traumei copilului se afla, ca regula, in atitudinea parinteasca si abordarea acestora, nu a vreunei autoritati.
In situatia data, as recomanda tatalui sa ia copilul acasa de fiecare data cand acestuia ii este permis de mama, independent de faptul ca minora nu are pantofi, haine etc. Transportul se asigura asa incat sa ii fie bine copilului, se cere acordul copilului in lipsa celuilalt parinte si se procedeaza ca atare. De exemplu: ha-ha, n-ai pantofi, crezi ca invelita in geaca lui tati iti va fi frig pana acasa/la autobuz/masina? Cum vrei tu sa procedam?

Martonze Utilizator · Answer 3 · 2018-11-21 13:12:10

Aveţi dreptate, doamnă avocat. Evident, dacă părintele vine cu Poliţia şi cu martori să ia copilul, acesta va fi speriat.
Oricum, un părinte, în special o mamă singură cu copil în custodie trebuie să explice copilului că poliţiştii sunt oameni buni, care iubesc copiii şi ajută oamenii la nevoie, pentru ca apariţia lor la uşă cu tati să nu-i sperie, ci să-i bucure. Este greşită educaţia dată de unii părinţi copiilor neastâmpăraţi , care îi sperie pe copii cu luatul de către poliţisti dacă nu sunt cuminţi.
Vă daţi seama cum un copilaş, bătut în timpul vizitei la tata acasă sau pedepsit să stea singur în camera obscură este deja traumatizat de simpla prezenţă a acestuia, dacă apare cu o delegaţie stufoasă după el, este normal să se sperie copilul.
Nu ştiu dacă aţi participat la vreo executare silită, eu vă spun din experienţă că este cât se poate de traumatizantă, dacă nu chiar pe moment, dar ulterior, lasă urme adânci în sufletul copilului.
Mă refer la cazurile în care copilul în discuţie a fost neglijat, abuzat anterior de părintele venit să execute silit programul.

Cabinet de avocat Liliana Grădinaru Avocat · Answer 4 · 2018-11-27 09:30:08

Din pacate, aici nu la executare trebuie umblat, ci la pregatirea concreta si reala a Protectiei copilului. Acolo trebuie colaborat. In cazurile acestea e necesar ca mama sa faca ALTE demersuri decat indepartarea copilului de tata. Demersurile de indepartare arata doar nevoia ei de indepartare, nu si cauza. Poate ca nu se vede asa din interior, dar din afara asa e.
Orientarea reala catre copil, catre cautarea naturii traumei, constientizarea traumei, intinderea traumei, rezolvarea ei aduce altfel in prim plan copilul si il diferentiaza pe parintele care il protejeaza de alt parinte care doar incearca sa tina copilul departe.
Concret, daca un adult care trebuie sa protejeze copilul il traumatizeaza, solutia nu e sa nu il mai duci la scoala, la tata sau la medic, ci sa lucrezi spre a identifica trauma, persoana, masuri legale si psihologice impotriva acestui lucru, nu la indepartarea copilului de ce are el nevoie.
Copilul are nevoie de parintele agresor sa il vada, sa il ierte, sa il invinovateasca, sa isi poata identifica si rezolva trauma in legatura cu acesta.
Doar indepartarea copilului de el nu ajuta in sine deloc, copilul ramane asa, cu trauma activa, uneori nerezolvata pana la varsta adulta. El are nevoie reala sa isi vada parintele agresor sa il confrunte cumva.
De aceea, lucrul cu copilul in paralel cu o legatura activa cu celalalt parinte, dar tinuta cumva sub control, este necesar. Deschiderea spre a colabora cu celalalt parinte care nu colaboreaza are efecte foarte bune. Copilul isi traieste altfel frustrarea, aceasta nu mai e inabusita, ci inteleasa si nu e nici amplificata de trairile parintelui prezent. Cand mama sufera si plange ca e copilul agresat, la intoarcere, copilul, in loc sa constientizeze trauma de dincolo, in loc sa se centreze aici, acasa, pe vindecare, intelegere etc., el se focuseaza pe cum sa o ajute pe mama.
Parentelizarea asta a copiilor le desfigureaza sufletele. In esenta, pentru el, copilul, niciunul din doi nu face nimic.
Asta incerc sa va spun, haideti sa facem ceva pentru copil, nu pentru nevoile adultilor.