Copilul nu vrea să se ducă în vizită la tata. Îl poate lua dacă plânge și refuză să meargă?

La 4 ani nu poate refuza un parinte decat daca ii este indus, alienat, santajat, daca te duci la el nu te mai iubesc, ma sinucid, nu mai am grija de tine, o sa plang etc.
Daca copilul nu a fost batut maltratat alte motive nu sunt.
Dar asemenea specimene de "parinti"pana nu trec in partea cealalta, sa vina sa -i i a copilul de la gradinita si sa nu-l mai aduca si apoi dupa 3 saptamani sa spuna ca o urăște pe mama, sa o faca vrajitoare etc nu se potolesc, Numai cand vor simtii si vor fi in partea in care vor spune dar copilul ma iubea si uite cum l-a sucit, nu se potolesc.
Vezi cazul Calin, care dupa 3 saptamani de vacanta cu tatal acum o scuipa si o injura pe mama si o fac cei doi baieti ca pe o albie de porci.
Ce nu-ti place tie nu-i face celuilalt.
Este obligatia parintelui la care sta copilul, sa pregateasca vizita, sa incurajeze copilul, sa faca bagajele, sa comunice cu celalalt parinte ca copilul sa si doreasca la celalalt parinte.
Apoi se ajunge la penalitati, la dosare penale si ne vaitam si ne ascundem in spatele unui refuz al unui copil de 4 ani.

Copilul are 2 parinti, acesti au divortat unul de altul, nu de copil.

Şobolan de tomberoane, recitaţi aici repertoriul asociaţiei cu care vă confundaţi, fără a citi ceea ce scrie userul: divorţată de 3 (trei) ani, iar copilul are ACUM 4 ani, rezultă că acel copil "l-a iubit" pe tatăl său de la 0 la 1 an şi l-a mai văzut de 2-3 ori în viaţă, totuşi, mama l-a trimis cu tatăl său la program. De ce nu vrea copilul să mai meargă acolo?Tocmai fiindcă, fără a avea discernământ, cum susţineţi voi, doamnele şi domnii din asociaţie, un copil mic reacţionează la instincte şi simţuri, are în subconştient trăirile anterioare, pe care nu le poate explica, dar care cauzează respingerea. Ce uşor aruncaţi cu vorbe, cum poate convinge mama copilul să-şi dorească ceva ce urăşte?! poate îl convinge prima dată, aşa cum o faci la prima injecţie , când îi povesteşti de albinuţa şi acul ei, dar a doua oară, oricât vrei să convingi copilul că acul doar gâdilă, nu vei reuşi!
Există un remediu pentru a nu se ascunde nimeni în spatele unui refuz: abrogarea legii care permite refuzul şi interzice bruscarea minorului - mascaţii pot sălta uşor pe oricine, cu atât mai mult un minor, chiar şi de 17 ani şi predarea acestuia părintelui doritor de îmbrăţişări.Şi atunci, dispar şi penalităţile, întrebarea este: chiar doresc aceştia înlocuirea penalităţilor cu îmbrăţişări?
În rest, ai dreptate cu dosarele penale, cu penalităţile - unii consideră că nici "copiii" de 16 - 18 ani nu au discernământ şi apelează la aceste proceduri, legale de altfel, măcar au parchetele de lucru, fiindcă s-au terminat hoţii, tâlharii, evazioniştii, criminalii...

Martin e, despre ce amintiri neplăcute vorbiți?
Da, acel copil are părinții divorțați de 3 ani și a mers pana acum la programul de legături personale. E cazul sa meargă și de acum înainte pentru ca nu are maturitatea sau gândirea necesara pentru a alege. Altfel ar trebui sa ascultam de copii și nici sa nu ii mai ducem la școală sau la medic.
Vorbesc de situațiile normale, un părinte care da copilului posibilitatea de a-și respinge celalalt părinte e unul care ar trebui decăzut din drepturi.
Dacă am avea asa o lege în România sa vedeți cum ar dispărea problema asta peste noapte și cum ar fi lumea plina de copii care ar aștepta vizita netezidentului.
În rest ce sa zic, jumătate din argumentele dumneavoastră se repeta, respectiv referirile la malefica asociație fantomă ale cărei discuții doar dumneavoastră de pe acest pământ întreg le aveți salvate. Sărbători fericite va doresc un continuare și un an minunat, plin de liniște sufleteasca și claritate în gândire.

@When, acelaşi text, cu şcoala şi medicul, e deja vu.
Oare de ce vedem atâtea filmuleţe în care părinţii devin suspicioşi când copilul mic plânge la plecarea lor şi , punând camere de înregistrare, văd cum bona maltratează copilul?!
Argumentele mele sunt susţinute de copii de pe site-urile NEfantomatice ale respectivelor asociaţii, fiindcfă hârtia pe care le-am tipărit nu e biodegradabilă !

Dupa parerea mea legea este redactata in mod nefericit tot asa cum sunt si alte legi negandite de ceva vreme sau făcute doar ca sa ajute unele persoane.

Atâta timp cât un părinte nu a dezvoltat relații de afectiune este normal ca minorul sa il refuze si sa il considere un străin.Legea este în sensul că se poate da copilul unui strain dupa cum ar simti copilul si aceasta constituie o mare problemă.
Situațiile cu agresiuni si alte lucruri de acest fel deja ating cote si mai alarmante dar legea nu distinge.

Instanțele sunt forțate să aplice o normă de drept care nu este dreapta...dar acesta este unul din dezavantajele.de ă fi judecător...