Copil minor alienat parental sever de mama, impotriva tatalui

Ce varsta are fetita dvs si ce program aveti? se respecta acel program, oricare ar fi el ?
Daca aveti o hotarare definitiva, nu prea mai aveti ce schimba deocamdata. Pe viito, cand copilul se va mari, puteti stabili sa va intalniti si in alte locuri.

Buna ziua!
Pe baza celor prezentate de dvs, pana in prezent, pt.care va multumesc, nu doresc sa intru in detalii, deoarece ar fi f. multe de spus, dar fac cateva precizari:
1. acum fetita are 14 ani, de aproape 10 ani, am facut/fac tot ce este omeneste, sa ma apropii de fetita, dar mama acesteia nu incurajeaza acest efort al meu. Imi zice tot timpul sa o las in pace si sa-i platesc pensia de intretinere, care, este de peste 1000 lei (noi). Nu vrea sa primeasca nimic de la mine, respectiv cadouri, dulciuri, imbracaminte, etc. Mai grav este ca si bunica materna a avut si are un rol esential in aceasta speta... In 2014 am avut o hot definitiva, cu un program acceptabil, pt. fetita si pt. mine,(la domiciliul meu si fara prezenta mamei fetitei), dar nu l-am pus in executare, mergand pe buna credinta a mamei si nedorind o afectare negativa a fetitei. Imediat mama fetitei a deschis inca 2 actiuni pe aceeasi tema si 1 actiune pt.un Ordin de protectie, ce nu i-a fost aprobat. Din 2016, am avut o alta hot, cu un program redus,(la domiciliul mamei fetitei si in prezenta ei), cu motivare ca fetita nu doreste sa vina cu mine (!?).
2. acum fac cateva precizari, pt. utilizatorul (psiholog ?) tifa... care cred ca nu stie sau se face ca nu stie, ca si in Romania, exista jurisprudenta noua, in materia incredintarii minorilor, si exista Sentinte care recunosc alienarea parentala. Daca doreste sa cunoasca, ii recomand sa intre in aplicatia WIKIMANUALE, sau in alte aplicatii, unde va gasi astfel de Sentinte (sunt 21).
De fapt, acest sindrom de alienare parentala, reprezinta un abuz emotional, denumit si abuz psihologic sau violenta psihologica, ce sunt definite prin Legea 217/2003 (republicata), pt. prevenirea si combaterea violentei in familie -violenta sociala, cat si HG 49/2011, care de asemenea recunoaste acest fenomen.
De asemenea si in jurisprudenta CEDO, exista astfel de Sentinte, bazate pe alienarea parentala, expl.cauza Zavrel vs. Cehia,etc.
In 2015, instanta de fond, de la judecatorie, pe baza Rapoartelor psihologice de la Directia Protectiei Copilului, a Raportului de expertiza psihol. judiciara si a altor materiale probatorii, a emis o hot, cu un program, din nou, acceptabil, pt fetita dar si pt. mine. Instanta de apel a respins acest program, pe motiv ca fetita nu doreste sa vina cu mine. Acum in 2019, am un program, preluat ca cel din 2016, f.redus, cateva ore Simbata si Duminica, toate vacantele, de trei ori pe saptamina (fara a se specifica in ce zile), la domiciliul mamei si in prezenta ei.
Acum va intreb, pe dvs, cum pot eu relationa cu propriul copil, cum pot eu sa intru in sufletul si inima ei, cu mama ei prezenta permanent, care o tine in bratele ei, si uneori si cu bunica materna prezenta (???).
Precizez ca nu exista o motivare clara, care sa arate, logica prezentarii acestui program.
Astept, in continuare, recomandari, sfaturi, opinii, de la dvs, oameni de buna credinta, fara rautati sau ranchiuna, oameni de specialitate, sau oameni ce au trecut prin astfel de probleme, daca mai sunt astfel de cazuri.
O seara frumoasa tuturor!

acele sentinte sunt abuzive, nu exista alienare parentala ca si forma de abuz, trebuie sa intelegeti acest lucru, iar un copil de 14 ani daca va respinge nu mai puteti face nimic, cu cat veti insista mai mult cu atat veti inrautatii lucrurile. Acel copil nu va mai iubeste. Dragostea este trecatoare. La 18 ani nici nu va sta de vorba nici macar la usa. Trebuie sa va resemnati , sa mergeti mai departe , eventual sa faceti alti copii de care sa aveti grija si mai ales sa nu-i parasiti cat sunt mici. Divortul are multe consecinte, iar cand divortam trebuie sa ne asumam si cele bune si cele rele.

valino, si mie fostul a incercat sa-mi deschida proces aici in Romania pe alienare parentala, l-a pierdut, de fapt judecatoarea i-a respins din start toata povestea ca si inadmisibila, a prezentat el si un protocol intre doua organizatii care recunoaste alienarea ca si forma de abuz, acel protocol este o aberatie, un fals imens, psihologia nu functioneaza cu povesti si inventii. Am spus si mai repet nicaieri in lume nu este recunoscuta alienarea ca si abuz, este un subiect controversat, iar tendinta in materie de copii este sa i se dea copilului cat mai multa libertate de a alege, de a face lucruri. Dragoste cu forta nu se poate. Observ ca va acuzati sotia fosta si fosta soacra, ele fac tot raul, dumneavoastra faceti doar bine. Incercati sa va recunoasteti greselile. Stiu ca va este greu, suferiti ca nu puteti fi cu copilul dumneavoastra, am trecut si eu prin acest chin, dar am facut tot posibilul sa repar lucrurile, l-am primit pe sotul meu inapoi dupa ce mi-a furat copiii, am continuat 2 ani o casnicie pe care nu o mai doream, totul de dragul copiilor, ca sa nu sufere sa nu treaca prin trauma divortului. In final a plecat sotul meu. Poate la fel ati procedat , ati plecat fara sa va pese ce lasati in urma. Si sigur ati lasat in urma multa suferinta. Am un prieten foarte bun tata a 9 copii, pe primul l-a abandonat, a divortat, nu l-a mai vazut de 25 de ani, desigur da vina pe fosta sotie, fata nu-i raspunde nici macar la telefon, cu noua sotie a mai facut 5 copii, actuala sotie avea 3 copii dintr-o alta relatie. Ce pot sa spun despre acest barbat este ca a fost un tata bun pentru cei 5 copii pe care i-a crescut, dar a fost un tata dezastru pentru copilul pe care l-a parasit, abandonat ca pe un lucru fara valoare. Regreta enorm ca nu a stiut sa fie tata si pentru acel copil. Barbatul are 59 de ani si vede lucrurile acum diferit. Eu va spun cu sinceritate si nicidecum cu rautate ca relatia dumneavoastra nu mai are nici o sansa, fetita a crescut, nu ati fost alaturi cand a avut nevoie de dumneavoastra si a intervenit instrainarea. Si copiii mei sufera ca nu au un tata, le lipseste foarte mult un tata care sa-i duca la mare, in excursii, la scoala, la pizza, la film, dar din pacate toate astea le fac doar eu pentru ei. Tatal este indoctrinat religios si nu le poate oferi mai nimic din ceea ce ei doresc. Din ceea ce vad eu dumneavoastra acuzati doar pe altii si nu va simtiti vinovat cu nimic. Sper sa mai meditati la acest lucru ca sigur ati gresit si dumneavoastra cu ceva.

Spuneți greșit doamna Tifa. Locuiesc în alta tara și alienarea e recunoscuta. Singura diferența este ca nu se ajunge acolo pentru ca se iau imediat masuri și dacă te i potrivești ți se ia copilul.
Nu exista sa nu se respecte o sentința a instantei. Iar la al doilea refuz al copilului Protecția Copilului se implica pentru ca de la un părinte sau celalalt e caz de abuz. Exista cineva desemnat care urmărește dinamica familiei respective, se desemnează pentru mai multa obiectivitate și un voluntar, nu e absolut deloc cum spuneți dumneavoastră.
Doar în România nu se arestează abuzatorii și răpitorii de copii.