divort

Alt lucru nu inteleg eu: de ce daca cer divort din culpa comuna, sotul nu vine sau se opune, sa mi se dea cheltuieli in proportie de 50% in caz de admitere a cererii asa cum a fost formulata?
Adica eu ce-am gresit, procesual vorbind?
POate ca sotul meu crede ca e numai el de vina, poate nu-l intereseaza sa divorteze ca-i plecat in concediu cu noul iubit, ce ne intereseaza pe noi?
Procesual s-a introdus o cerere admisa in tot, de ce sa nu castig intregile cheltuieli de judecata?

romascanu a scris:

av.antoanelageaman a scris:

si cum ramane, stimate coleg, la fundamentarea actiunii pe culpa comuna cu principiul: Nemo auditur propriam turpitudinem allegans

Imi permit sa raspund eu.
Ramane ...cum a stabilit legea in materie de divort.
617 cpc. "Instanta poate sa pronunte divortul impotriv ambilor soti, chiar atunci cand numai unul din ei a facut cerere, daca din dovezile administrate reiese vina amandurora".

Articolul se refera la faptul ca instanta poate aprecia si desface casatoria din culpa comuna, daca asta rezulta din probele administrate chiar daca partile au solicitat culpa exclusiva, nicidecum ca argument ca actiunea ar fi introdusa din culpa comuna.=D>

Eu( si credeti-ma ca am si eu o experienta de vreo 13 ani in instanta:D, ca tot veni vorba de experienta:D) am ridicat o asemenea problema in instanta in cadrul solutionarii unui divort si acesta a fost respins exact pe acest considerent.( se intelege ca parata, clienta mea, nu era de acord cu divortul)

De altfel, dupa cate stim din experienta,e o practica extrem de cunoscuta promovarea actiunii din culpa exclusiva a paratului, pentru ca, mai apoi, daca acesta declara ca e de acord cu divortul sa se modifice cererea in sensul ca se solicita desfacerea casatoriei din culpa comuna...

av.antoanelageaman a scris:

am ridicat o asemenea problema in instanta in cadrul solutionarii unui divort si acesta a fost respins exact pe acest considerent.

Eu sunt gata sa fac pariu (si sa va subliniez cu creionul in hotarare daca mi-ati trimite-o) ca argumentul pentru care instanta a respins cererea nu a fost acela ca ...petitul ar fost formulat anapoda, ci acela ca DIN PROBE a rezultat vina exclusiva a reclamantului.

Ori in acest caz, indiferent ce ar fi fost scris in petit (din culpa exclusiva sau din culpa comuna) instanta NU putea sa pronunte divortul. Pentru ca nu avea cerere reconventionala din partea clientei dvs. (ati spus, explicit, ca ea nu era de acord cu divortul, deci nu avea cum sa existe o astfel de cerere).

Ori, ca se se ajunga la un divort pronuntat din vina exclusiva a reclamantului trebuia ca instanta sa respinga cererea de divort (cererea principala)formulata de reclamant si sa admita cererea reconventionala. Dar, neavand o cerere reconventionala pe care sa o admia = ...aleluia divort!.

Dar, repet, sunt convinsa ca asta s-a intamplat nu pentru modul in care a fost "grait" petitul, ci pentru ceea ce au grait probele din dosar ( a rezultat din ele culpa exclusiva a reclamantului) in comparatie/mai degraba contradictie cu ceea ce graia petitul.

Nu pot sa cred ca instanta a retinut din probe culpa comuna sau, mai rau, culpa exclusiva a clientei dvs. (parat), dar a respins totusi divortul pe motivut ca petitul a fost formulat "din culpa comuna" si nu 'din culpa exclusiva".
Numai in acest caz m-ati putea convinge ca acea instanta a respins cererea "exact pe acest considerent" (cum spuneti).
Caz in care as spune: Ok! ...nu ar fi nici prima si nici ultima minune vazuta prin hotarari. (aplauze daca ati obtinut ce ati vrut, dar nu m-as baza si pe al doilea ulcior la apa).

Sunt de acord cu cele mentionate de buna mea colega, Romascanu. ;)

Eu nu pricep o chestiune de logica: daca instanta poate pronunta un divort din vina ambilor, de ce nu poate un reclamant sa il si ceara din aceleasi considerente?
Adica instanta poate pronunta asa, dar eu nu pot cere ce as putea si mi-ar placea si legea imi da dreptul sa obtin de la o instanta?

Eu sunt impotriva divortului din culpa exclusiva a vreunui sot, caci rareori chiar e vina doar a unuia.
Si stiu, ca avocat, ca pe cat petitul meu e mai aproape de ce ar scrie instanta in minuta, cu atat succesul cererii mele ar fi mai usor de atins!
Daca instanta poate pronunta o evacuare, se poate si cere o evacuare!
Din punctul meu de vedere pot cere in mod corect unei instante sa pronunte o hotarare pe care ea legal ar putea-o pronunta.
Si daca instanta poate pronunta un divort din culpa comuna, il pot cere si eu din culpa comuna.
Altfel, eu sunt aproape condamnat sa pierd cheltuieli de judecata intr-un divort numai pentru ca nu am avut dreptul sa cer realitatea: anume ca amandoi am gresit si vreau eu divortul din cauza ca nu mai putem continua asa.
Nu e legal sa mi se interzica a cere ceea ce pot obtine.
Vezi decizia 781/2004 a Curtii de apel Alba Iulia.

Daca legea permite sa se pronunte o hotarare care sa arate admiterea cererii desi e nu numai culpa paratului, cred ca pot cere si eu asta.
Pentru ca in contacte, de exemplu, daca ambele parti au incalcat prevederi de natura sa duca la rezilierea lui, instanta nu poate pronunta o hotarare care sa dispuna rezilierea contractului din culpa comuna a partilor, ci numai si numai din culpa celui parat. De aceea nici nu se poate invoca propria culpa aici si se aplica principiul enuntat de colega.
Dar daca ar scrie pe undeva ca instanta poate pronunta rezilierea din culpa ambelor parti, cred ca s-ar putea si cere.