Multumesc pentru raspuns !
Din pacate orgoliul tatalui e mai sus dect mersul la un specialist sau a intelege ca un copil are nevoie de stabilitate.
Sper ca pana la urma sa ajungem la un consens si sa incheiem acest "proces" cat mai repede si cat mai simplu.
Multumesc!
gi-jane2 a scris:
Nu suntem in afara tarii si nici nu conteaza, insa nu exista garantia ca atunci cand se intampla.. fie in afara tarii , fie aici in Romania, e un lucru bun pe termen lung.
Copilul are doua case si niciuna, cam asa. Oricum si in lege e vorba de locuinta copilului, nu locuintele copilului, iar aceasta va fi la unul din parinti.
(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi.
(2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului.
(3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile.
(4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit acestui articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege.
(5) Părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa de tutelă poate limita exerciţiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Poate avea un program de vizita mai larg, Pot stabili ca tatal sa se vada cu copilul si sa iasa la plimbare si in cursul saptamanii, de asemenea, poate ramane la tata mai multe zile.. dar asta cu schimbarea casei pe fiecare saptamana si asta in mod obligatoriu, mi se pare aberatie si nici instanta nu o sa admita asa ceva.
Doamna, v-ar ajuta sa mergeti cu tatal la un specialist psiholog bun in ce proveste psihologia copilului si sa va explice amandurora ce e mai bine pt copilul dvs si ambii parinti va puteti adapta la nevoile copilului.