Program vizita copil dupa divort

Gabriela Maria, aşa cum vi s-a spus, după noile teorii, taţii au drepturi egale cu mamele, nu contează cât s-au ocupat până atunci de copil. Deci poate să-l ia la el şi peste noapte, şi peste zi şi când se plictiseşte, să vi-l pună în braţe şi să dispară o zi, o lună, un an, 10 ani, drepturile lui rămân intacte.
Eu vă sfătuiesc să ajungeţi la o înţelegere cu el privind programul, nu vă opuneţi că nu rezolvaţi nimic.Dacă nu ajungeţi la o înţelegere, mergeţi în instanţă şi acolo, în funcţie de judele care ia în primire cazul, programul stabilit poate să fie unul care vă satisface sau nu. Copilul e prea mic să fie întrebat.
Spre deosebire de constatările a sute de generaţii, care arătau că până la vârsta de 3 ani, copiii sunt ombilical legaţi de mamă, acum, s-a ajuns la concluzia că deja de la naştere, este benefic sugarului să fie separat de mamă, să socializeze cu tata fără prezenţa stânjenitoare a mamei. Lumea evoluează.

In ultimul timp, asistam la o propaganda din ce in ce mai agresiva, potrivit careia, odata ce copilul s-a nascut, un domn numit tata capata niste drepturi asupra acestei mici fiinte.

Dar obligatiile unde sunt ?
Obligatiile nu sunt egale cu ale mamei?

Dar pentru timpul in care tatal a fost inexistent, nu si-a crescut, nu si-a intretinut copilul, cine il va trage la raspundere?

Normal, logic, ar trebui sa raspunda in fata legii pt ca si-a abandonat copilul !

Intrebare: exista vreun text de lege in care tatal (disparut sau prezent dar care refuza sa participe la cresterea copilului) sa fie tras la raspundere ?

Ar fi bine ca divorțul să fie făcut la notar deoarece această perspectivă presupune înțelegerea părților. Dacă nu este posibil, divorțul va fi pronunțat de către o instanță de judecată. Având în vedere vârsta copilului, este puțin probabil ca vizita să se desfășoare peste noapte.

GabrielaMaria18 a scris:

Buna seara

Intentionam sa divortam si avem un copil de 1an. Am fi vrut sa o facem amiabil, la notar, dar apar discutii foarte urate cand vine vorba despre programul de vizita al copilului.
Casa este pe numele meu, luata inainte de casatorie si copilul va locui cu mine.
Actual sot nu are casa in oras, probabil va sta cu chirie. Are o casa la tara, unde el isi petrece majoritatea timpului.
Avand in vedere varsta copilului, tatal il poate lua peste noapte si sta oriunde doreste cu el? Mentionez ca in tot acest an de viata al copilului, tatal a stat 90% din timp la tara, deci nici nu prea cunoaste foarte bine programul copilului, nu a fost implicat in activitatile copilului samd.

Multumesc frumos

1.Obligaţiile se rezumă la plata pensiei de intreţinere, dacă are venituri legale.Dacă lucrează la negru, omul nu plăteşte, că săracul nu are de unde, nu e reavoinţă, chiar dacă se plimbă cu Audi Q8
2. Nimeni, poate cândva copilul, devenit adult.
3.Nu există nici un text de lege în care părintele dispărut să fie tras la răspundere. Dimpotrivă, obţine autoritate părintească comună, fiindcă nu a maltratat copilul; dacă apare şi cere program de vizită, va primi unul extins, ca să se recupereze timpul pierdut. Dacă copilul nu vrea să plece la program, mama poate fi învinuită de alienare parentală şi penalizată, poate fi condamnată şi penal, că nu respectă programul, fiindcă a influenţat copilul. Poate cere, pe lăngă penalizarea mamei, şi daune morale.

Lumea evolueaza dar se pare ca legile nu prea.
Daca tatal se imba cu ultimul racmet de masina dar nu poate face dovada veniturilor e lasat in pace si e treaba mamei cum se descurca financiar. Dar daca mama intervine in programul dintre tata si copil, imediat legea tine cu tatal. Dreptate mai e pe undeva in tara asta?


Martonze a scris:

Gabriela Maria, aşa cum vi s-a spus, după noile teorii, taţii au drepturi egale cu mamele, nu contează cât s-au ocupat până atunci de copil. Deci poate să-l ia la el şi peste noapte, şi peste zi şi când se plictiseşte, să vi-l pună în braţe şi să dispară o zi, o lună, un an, 10 ani, drepturile lui rămân intacte.
Eu vă sfătuiesc să ajungeţi la o înţelegere cu el privind programul, nu vă opuneţi că nu rezolvaţi nimic.Dacă nu ajungeţi la o înţelegere, mergeţi în instanţă şi acolo, în funcţie de judele care ia în primire cazul, programul stabilit poate să fie unul care vă satisface sau nu. Copilul e prea mic să fie întrebat.
Spre deosebire de constatările a sute de generaţii, care arătau că până la vârsta de 3 ani, copiii sunt ombilical legaţi de mamă, acum, s-a ajuns la concluzia că deja de la naştere, este benefic sugarului să fie separat de mamă, să socializeze cu tata fără prezenţa stânjenitoare a mamei. Lumea evoluează.