Moștenitorii bunicilor ,care au trăit în concubinaj.

Bunicii nostri au trait in conditii grele.erau saraci,analfabeti si au mai trecut si prin niste razboaie.Familia era sfanta ptr. ei.Barbatul era obligat sa mearga departe de casa,pe jos unde gasea de lucru ramanea luni de zile.Acasa era femeia care nastea de multe ori pe camp intr-un manunchi de paie.Barbatul se intorcea acasa si gasea copilul mergand prin curte inregistrat doar de mama.Pacat mare ca am uitat asa repede!Ar trebui ca acei copii ne trecuti pe numele tatalui,nu nerecunoscuti sa se poata face conform legilor existente atunci,adica cu martori,altfel va costa zeci de mii de lei si ani pe culoarele judecatoriilor.Atunci nu se facea ADN-ul.

Dacă familia era sfânta, eu stiu ca de pe la 15-16 ani "Se luau". Si bunicii.mei erau de la tara si totusi s-au căsătorit. Ca te vorbea satul daca trăiai in păcat. Era rusine.
Eu asa tin minte. La starea civila nu ai nimic de scris cand recunoști un copil.
In sfarsit, faptul e consumat. Sfaturi ati primit. Însă să nu exagerăm cu ideea de familie ideală.