drepturile de vizitare ale bunicilor in caz de divort

av.antoanelageaman a scris:

Potrivit dispozitiilor art.14 din Legea nr.272/2004: “
Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu părintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de atasament.
Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in măsura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.

Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihică, intelectuală sau morala a copilului.”

prin urmare raspunsul e ca exista temei legal

Da, exista temei legal, doar ca nu prea exista practica judiciara, desi drepturile sunt reglementate in mod expres de lege.

Avocat Claudiu Lascoschi

Se poate initia o astfel de actiune.
Art 8 sin Conventie- C.E.D.O, in cauza- Marckx- vs. Belgia, 13 iunie 1974.
Art. 1 alin 1, art. 14 alin 1 si 3 din Legea nr. 272/2004 precum si dispozitiile codului fam.
Vedeti decizia Curtii Constitutionale nr. 435/26 martie 2009- Monitorul Of. 252/15 aprilie 2009/ M.Of. 252/2009.Bunicii au acelasi drepturi in acest caz de a-si vizita nepotii.=D>

Parerea mea este ca prevederile legii 272/2004 nu pot constitui temei legal pentru promovarea unei actiuni de catre bunici ori alte rude. Temeiul legal al promovarii unei actiuni pentru stabilirea unui program de vizitare pentru parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul sta in dreptul acestuia, recunoscut de lege(art. 43 c fam.), de a avea legaturi perosnale cu copilul sau. Or, asa cum spuneam si in mesajul anteior, legea mentionata reglementeza un drept al copilului, nu al buncilor; partea proasta este ca nu ne spune cum se ocroteste acest drept. As risca sa spun ca, fiind un drept al copilului, s-ar putea promova o actiune in numele sau, de catre reprezentantul legal, dar cum legea nu spune expres nimic in sensul asta, nu pot risca asa de mult :)). O alta solutie, dar iarasi, doar ca o parere, ar fi sa fie sesizata autoritatea tutelara cu privire la faptul ca se incalca un drept al copilului, urmand ca aceasta sa promoveze o actiune in instanta. Din pacate, aceste " solutii", nefiind expres regelementate de lege, nu cred ca ar putea avea o finalitate.

va multumesc tuturor pentru raspunsuri, in principiu doream doar sa stiu daca exista precedente de acest gen in practica judiciara;
din comentariile doamnelor si domnilor avocati nu reiese limpede ca bunicii ar avea un drept legal statuat prin lege de care se pot prevala, asa cum este de pilda dreptul de vizitare al tatalui (care in calitate de parinte are deasemenea si dreptul de a cere informatii despre situatia scolara a copilului) ci mai degraba ca ar exista o sansa, destul de mica dealtfel, de a obtine in instanta un drept de vizitare bazat in principal pe invocarea Art.14 din legea 272/2004.
Deasemenea, precedentul invocat mai sus ''Marckx- vs. Belgia, 13 iunie 1974'' am vazut ca se baza in principal pe relatia deja existenta intre copil si bunicii care-l
crescusera pana la 6 ani, ceea ce nu se aplica in cazul meu, copilul nu a locuit niciodata nici macar o zi la bunici, acum are aproape 8 ani si acestia nu s-au interesat de el de cand avea 2 ani si jumatate si nici nu l-au mai vazut de atunci, respectiv de la momentul divortului, iar inainte de divort intalnirile dintre copil si bunici erau mai putin decat sporadice, asa ca ma indoiesc ca pot invoca drept temei, Art.14 unde pe undeva se spune''Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu părintii, rudele, precum si cu alte PERSOANE FATA DE CARE COPILUL A DEZVOLTAT RELATII DE ATASAMENT.
Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte PERSOANE ALATURI DE CARE COPILUL S-A BUCURAT DE VIATA DE FAMILIE''.
Nu cred ca se poate vorbi de vreun fel de relatii intre copil si bunici in acest caz.
Da, moral si benefic pentru copii este sa-i lasi sa aiba relatii cu bunicii, in cazuri normale in care acestia isi manifesta interesul constant pentru copil, indiferent de divergentele dintre parintii acestuia, insa in cazul in care apar dupa aproape 6 ani de lipsa, doar pentru ca nu mai au pe nimeni, mi se pare mai degraba o dovada de egoism si o intruziune nedorita in viata copilului care nici macar nu-si mai aduce aminte de ei

va rog sa-mi scuzati raspunsul asa de lung, sper ca nu v-am plictisit din cale afara:)

avocattop a scris:

Se poate initia o astfel de actiune.
Art 8 sin Conventie- C.E.D.O, in cauza- Marckx- vs. Belgia, 13 iunie 1974.
Art. 1 alin 1, art. 14 alin 1 si 3 din Legea nr. 272/2004 precum si dispozitiile codului fam.
Vedeti decizia Curtii Constitutionale nr. 435/26 martie 2009- Monitorul Of. 252/15 aprilie 2009/ M.Of. 252/2009.Bunicii au acelasi drepturi in acest caz de a-si vizita nepotii.=D>

Da, exista si legislatie interna si jurisprudenta CEDO.
Recunoasterea dreptului exista insa, in fapt depinde de situatia de fapt.
Nimic nu impiedica instanta ca, incet, incet, sa acorde un program iar apoi acel program sa se modifice.
De vizitat nici nu se poate discuta ca nu se poate pronunta o hotarare judecatoreasca in acest sens.
Mai greu ar fi cu luarea minorului la domiciliul bunicilor, mai ales in conditiile precizate de Maria Dinca.

avocat Claudiu Lascoschi