Da. Este necesar ca cel de-al doilea deces sa se fi produs in interiorul de optiune succesorala , pentru ca numai inauntrul termenului se pune problema existentei dreptului de a opta si, pe cale de consecinta, a transmiterii lui catre mostenitorii celui de-al doilea defunct.
Altfel, care e noima institutiei "retransmiterii"? Optand direct nepotii de la copilul postdecedat, se eludeaza insasi ideea retransmiterii succesorale. Daca a murit fiul dupa tata, ce facem? Alegem calea cea mai simpla si pentru ca e mort, il scoatem din ecuatie?
Insasi exercitarea dreptului de optiune fata de primul decedat constituie in sine un act de acceptare tacita a succesiunii celui de-al doilea
Imprejurarea ca defunctul nu a facut niciun act de acceptare tacita trebuie dovedita, mai ales ca sfera actelor cu acesta valoare este foarte larga si mai ales, ca in multe cazuri intre decesul bunicului si cel al fiului au trecut niste ani buni.
Este foarte putin probabil ca intr-un interval de 20 de ani, de exemplu, fiul sa nu fi facut ABSOLUT niciun act de acceptare tacita.
De asemnea, declaratia de optiune succesorala este personala. De unde stie si garanteaza nepotul (de multe ori minor la decesul buniciului), ce a facut tatal?
Ok, si daca, totusi, cel de-al doilea defunct nu opteaza in termen si apoi decedeaza, de ce sa il considerati in mod obligatoriu acceptant? "Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire ce i se cuvine."
" Moștenitorii celui care a decedat fără a fi exercitat dreptul de opțiune succesorală îl exercită separat, fiecare pentru partea sa, în termenul aplicabil dreptului de opțiune privind moștenirea autorului lor." si nu in termenul aplicabil dreptului de optiune privind mostenirea autorului autorului lor.
Daca fiul a murit dupa tata, nu alegem calea cea mai simpla, alegem singura varianta legala, bazata pe declaratia mostenitorilor, care sunt singurele persoane in drept sa isi exprime punctul de vedere cu privire la optiunea succesorala a autorului lor, inclusiv cu privire la exercitarea ori neexercitarea acesteia. Altfel, ce facem, pentru ca nu se poate proba neacceptarea il consideram acceptant? Sau nu mai dezbatem succesiunea?
Intr-adevar, "Insasi exercitarea dreptului de optiune fata de primul decedat constituie in sine un act de acceptare tacita a succesiunii celui de-al doilea" insa in cazul acesta nici nu se pune aceasta problema, pentru ca intai se elibereaza certificat de calitate de mostenitor pentru cel de-al doilea defunct, astfel incat sa se stabileasca cine sunt mostenitorii sai si, implicit, acordul cui trebuie avut in vedere pentru inlaturarea acestuia de la succesiunea autorului sau.
"Imprejurarea ca defunctul nu a facut niciun act de acceptare tacita trebuie dovedita" sau, de fapt, nu, pentru ca pe baza declaratiilor succesibililor notarul public stabileste calitatea mostenitorilor. Ne aflam, totusi, in procedura necontencioasa si nu vad cum ar putea fi facuta o proba negativa, ca defunctul nu a intreprins o actiune.
Nepotul nu trebuie nici sa stie si nici sa garanteze ce a facut tatal. Procedura presupune ca toti mostenitorii sa cada de acord asupra faptului ca autorul lor nu a facut un act de acceptare expresa sau tacita. Atat. Declaratie pe propria raspundere, fara nici o sarcina si nici o garantie. Altfel, adaugati la lege.
"si nu vad cum ar putea fi facuta o proba negativa, ca defunctul nu a intreprins o actiune"
Si atunci de ce sa declare mostenitorii un fapt care nu poate fi dovedit?
De ce sa il considerati pe al doilea defunct obligatoriu renuntator, doar pentru ca nu a acceptat in mod expres succesiunea dupa autorul sau, in termen?
Repet, se eludeaza insasi institutia retransmiterii.
Nimeni (nici macar nepotii) nu pot declara in numele altuia si nici macar in nume propriu, ca tatal lor nu a folosit/preluat/conservat/administrat la un moment dat vreun bun din masa succesorala.
Sunt situatii in care buniciul a decedat cand nepotul nici nu era nascut, iar tatal a decedat cand nepotul avea 2 ani. Ce valoare are declaratia nepotului ca pe timpul cat tata i-a supravietuit bunicului, nu a acceptat succesiunea acestuia?
Legal, declaratia de optiune succesorala este personala.
In ipoteza dvs, nepotii nu declara in nume propriu, ci declara pentru tata.
Inteleg ca in viziunea dvs, daca nepotii ar avea pretentii la vreun bun din masa succesorala ramasa dupa bunic, atunci, da, tatal, ca fiu postdecedat este considerat mostenitor, chiar daca este la fel de posibil ca tatal sa nu fi facut vreun act de acceptare tacita a succesiunii.
Mai exact, dupa cum bate vantul si dupa cum e "pozitia" nepotilor.
Si daca unii nepoti sustin ca tata a efectuat acte de acceptare tacita, iar alti nepoti, nu?
Sunt un milion de "daca".
Consider o astfel de practica o modalitate de a sari niste pasi legali si niste succesiuni de dezbatut.
"Si atunci de ce sa declare mostenitorii un fapt care nu poate fi dovedit?" Pentru ca pot declara absolut orice vor ei pe propria lor raspundere si nici o norma legala nu ii obliga la a demonstra ceea ce declara. Ce legatura are "demonstratul"?
"De ce sa il considerati pe al doilea defunct obligatoriu renuntator, doar pentru ca nu a acceptat in mod expres succesiunea dupa autorul sau, in termen?" Pentru ca asa declara mostenitorii sai, singurele persoane care se pot pronunta despre asta.
"Repet, se eludeaza insasi institutia retransmiterii." Nu se eludeaza nici o institutie a retransmiterii. Pur si simplu mostenitorii nu inteleg sa se prevaleze de aceasta institutie. Tatal lor (ca oricine altcineva) nu putea fi obligat sa mosteneasca, fapt ce nu se schimba prin deces. Aceasta "institutie" nu instituie nici un fel de obligativitate.
"Nimeni (nici macar nepotii) nu pot declara in numele altuia si nici macar in nume propriu, ca tatal lor nu a folosit/preluat/conservat/administrat la un moment dat vreun bun din masa succesorala." De ce? Ce ii opreste sa declare asta? Partea poate sa declare absolut orice vrea si nimeni nu e mai in masura sa cunoasca realitatea decat ei. Dar chiar daca nu ar cunoaste-o tot pot declara asta, fix pentru obtinerea efectelor scontate, pentru ca nu exista un text de lege care sa interzica asa ceva si este dreptul lor sa declare ce vor astfel incat devolutiunea succesorala sa aiba loc asa cum isi doresc, cata vreme legea permite.
"Sunt situatii in care buniciul a decedat cand nepotul nici nu era nascut, iar tatal a decedat cand nepotul avea 2 ani. Ce valoare are declaratia nepotului ca pe timpul cat tata i-a supravietuit bunicului, nu a acceptat succesiunea acestuia?" Nu vad aplicabilitatea la acesta speta.
"Legal, declaratia de optiune succesorala este personala." Corect, cata vreme se exercita.
"In ipoteza dvs, nepotii nu declara in nume propriu, ci declara pentru tata" Nu declara pentru tata, declara despre tata, ca nu a facut de acte de acceptare tacita sau expresa si, despre ei, ca sunt de acord ca tatal sa fie considerat strain de succesiune.
"Inteleg ca in viziunea dvs, daca nepotii ar avea pretentii la vreun bun din masa succesorala ramasa dupa bunic, atunci, da, tatal, ca fiu postdecedat este considerat mostenitor, chiar daca este la fel de posibil ca tatal sa nu fi facut vreun act de acceptare tacita a succesiunii." Da, daca mostenitorii de pe celelalte tulpini sunt de acord sa imparta mostenirea in acest fel, nu vad de ce nu.
"Mai exact, dupa cum bate vantul si dupa cum e "pozitia" nepotilor." Mai exact, nu dupa cum bate vantul, ci dupa cum doresc sa isi exercite o prerogativa legala.
"Si daca unii nepoti sustin ca tata a efectuat acte de acceptare tacita, iar alti nepoti, nu?" E discutabil, fie consideram ca partile nu se inteleg cu privire la calitatea mostenitorilor si notarul ii indruma sa mearga in instanta fie, cu aplicarea art. 1105 al 2 cei care declara ca tatal lor a acceptat succesiunea beneficiaza de retransmitere (cu acordul mostenitorilor de pe celelalte tulpini) si culeg intreaga parte cuvenita tatalui iar cei care declara ca tatal lor a fost strain de succesiune nu culeg nimic, pentru ca asta au si dorit.
"Sunt un milion de "daca"." Cumva, un notar cu codul civil in mana si suficient timp la dispozitie ar trebui sa poata sa navigheze cu usurinta si cu constiinta impacata printre acesti "daca". Iar "daca" nu este capabil, se poate adresa oricand serviciului juridic din cadrul Uniunii pentru a cere o lamurire in acest sens.
"Consider o astfel de practica o modalitate de a sari niste pasi legali si niste succesiuni de dezbatut."
Poate va reconsiderati punctul de vedere in timp "Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine."
avocatnet.ro explicăm legislația
raluk0207, utilizator
Epuree 
Arhanghelfirst