si eu m-as duce oriunde in tara. nu renunt la ceva ce mi-am dorit, dupa cat de mult am muncit. din partea mea, merg si in maramures. desi sper sa gasesc mai aproape:)
multumesc, karmina! chiar daca va fi mai greu la inceput, cu distanta de familie si toate cele, pana la urma totul se va rezolva, te poti transfera dupa un timp. niciun sacrificiu nu este prea mare, eu asa cred.
Cand m-am hotarat sa dau acest examen am luat in calcul si acest lucru, respectiv ca nu vor fi locuri aproape de orasul meu.Am discutat cu sotul meu...si el m-a sprijinit.
Poate e ciudat, dar chiar daca nu era de acord, eu tot ca mine faceam.Imi doresc prea mult acest lucru.
Mi-a fost f. greu cu copil mic si cu invatatul...si imi pare rau ca nu am avut incredere in mine, dar pentru cei care ati luat...mai vreti sa mai treceti inca o data prin stresul si emotiile examenului?
Fratilor sunteti sado-masochisti?:O Ganditi-va ca toate in viata se intampla cu un rost, nimic nu este intamplator.
Corect....pentru nimic în lume nu aş renunţa...nu după atât efort... şi eu am sprijinul soţului meu... m-a înţeles... voi opta pentru o localitate aproape de casă...iar, dacă nu voi putea ocupa un post lângă familie, ştiu că el şi întreaga familie mă susţin....Concluzie: pentru nimic în lume nu aş renunţa la valorificarea examenului....