Am primit o locuinta cu contract de donatie cu clauza de habitat. ...

Da vreau sa fie si ea trecuta ca sa nu mai fie nevoie sa dau declaratii cand trebuie sa dovedeasca domiciliul.
Ce trebuie facut?

gi-jane2 a scris:

Ce vreti de fapt, sa va improprietariti sotia?

Mergeți la notar și îi faceți contract de donație pe 50% din imobil.

Donațiile sunt bunuri proprii pentru toată viața.
Soția poate deveni și ea proprietar doar dacă îi cedați o cotă parte prin contract notarial.

Sper ca intelegeti ca nu e vb de declaratii si ca daca ii donati devine coproprietar, asta inseamna ca daca divortati, impartiti casa.
Ce e bine, e ca donatiile între soti sunt revocabile in timpul casatoriei.

tory_bei a scris:

Da vreau sa fie si ea trecuta ca sa nu mai fie nevoie sa dau declaratii cand trebuie sa dovedeasca domiciliul.
Ce trebuie facut?

gi-jane2 a scris:

Ce vreti de fapt, sa va improprietariti sotia?

tory_bei a scris:

Nu participam amandoi la intretinerea lui, de ce nu devine bun comun?
Si in concubinaj dupa un timp sunt bunuri comune daca nu gresesc.

După cu vi s-a explicat deja, greșiți. Bunurile proprii nu devin comune niciodată doar pentru că doi oameni conviețuiesc, în concubinaj sau căsătoriți, un număr de ani.

tory_bei a scris:

Se poate trece și numele soției în contractul de donație?

Nu. Nu se poate trece numele nimănui într-un contract deja încheiat. (mai ales atunci când una din părțile contractante, în speță donatorul, e nițel îngropat și, ca atare, nu mai poate nici să spună că ar fi fost vreo eroare).

Dar, în principiu, orice proprietar (în speță, dvs.) este liber să încheie un (alt) contract, cu oricine vrea el (cu nevasta, cu concubina etc.) prin care să întrăineze, în tot sau în parte, bunul pe care-l are.
Puteți încheia o vânzare, o donație, o convenție matrimonială...
Dar musai după ce cântăriți bine, punând în balanță, pe de o parte, zisul incovenient al declarației despre care povestiți, și, pe de altă parte, toate cuiele (știute și încă neștiute) pe care vă pregătiți să vi le bateți în talpă. (Dacă sunteți cine ziceți că sunteți, că pe aci poate să scrie și Ileana Cosânzeana sub numele de Făt Frumos).

tory_bei a scris:

Si in concubinaj dupa un timp sunt bunuri comune ...

Niciodată.
Un bun propriu nu devine comun prin trecerea timpului.
Poprietatea nu se ia prin exerciții preliminare facerii copiilor, ci se transmite prin acte juridice între vii (de vânzare, de donație, de întreținere, de rentă. etc.) sau pentru cauză de moarte (testament/certificat de moștenitor).
Bunăoară, soția dvs. dacă vă va supraviețui va moșteni o cotă parte din bunul dvs. propriu (1/4, 1/3, 1/2, sau chiar 1/1 - în funcție de existența sau nu a altor moștenitori și de clasa din care fac parte).

Concubinii (ca și vecinii, prietenii și oricare alții) pot să aibă și ei bunuri în comun, dacă le achiziționează ca atare, pe cote părți. Dar nu devine unul coproprietar pe bunul propriu al altuia, doar fiindcă a stat și el, așa, mai mult sau mai puțin prin preajmă.