Cum se imparte mostenirea intre nepotii colaterali privilegiati ...

În faza partajului sau a împărțelii, mai pe românește, este posibil orice... dacă există înțelegere, bineînțeles.

Chiar dacă în certificatul de moștenitor vor apărea cotele acelea "inechitabile" (rezultat al aplicării legii) nimic nu vă împiedică pe voi, cei 7 nepoți, să restabiliți "egalitatea" în faza a doua, a partajului. Cu condiția ca TOȚI să fiți de acord.

Spre pildă, puteți să vindeți împreună bunurile care compun masa succesorală a mătușii și, în loc să împărțiți banii conform cotelor succesorale din certificat, îi împărțiți în mod egal. Că așa vreți voi! Nu vă oprește nimeni. Dar trebuie să vreți TOȚI. Și, mai cu seamă, trebuie să vrea copilul lui F3 de mai sus, care, la o privire atentă ... dă de la el, dă de bogdaproste... Căci lui i s-ar cuveni mai mult, întrucât este singura ramură (copil) a tulpinii F3 (tatăl său).

De ce i se cuvine mai mult? Pentru "vina" de a fi fost singurul copil al tatălui său (frate predecedat al defunctei).
Ce vină are el că este singurul copil al tatălui său!?
Ce vină are el că unchiul său, F2, și-a făcut 4 copii!?

M-am plasat în mod voit din perspectiva copilului lui F3, ca să "echilibrez" puțin "nedreptatea" pe care o vedeți dvs. privind dinspre "grupul cu 4"...

Dreptatea asta (ce o fi ea) apare intr-o lumină diferită, în funcție de perspectiva din care privim o situație de fapt/de viață. De aceea spun că nu există răspunsuri general valabile... Mai binele unuia devine răul altuia...

Noi, avocații, vedem din toate unghiurile...
Doar că, atunci când intrăm intr-un dosar/proces ... de-o parte sau de alta, ne punem niște ochelari imaginari de cal și ne concentrăm să privim doar cărarea care reprezintă interesele clientului nostru... Cam asta e toată filosofia.
A! În negocieri și cu acceptul clientului nostru, parcă, parcă, mai începem să zărim câte ceva și cu ochiul ...drept.

Tarisoara noastra s-a marit pe baza principiului majoritatii impus de presedintele american Wilson la incheierea primului razboi mondial ....reiese cumva ca un element important a fost faptul ca romanii faceau mai multi copii ( cel putin in zona Imperiului austro-ungar ) ....acuma constatam ca cine a facut multi copii , pana la urma si-a dezavantajat copiii , nepotii ! ....concluzie ( simplista ) : romani , faceti cumva si nu mariti natalitatea ca va dezavantajati urmasii !!!....asa ar arata un rationament al unui profan in domeniul juridic . Sunt curios cum sunt legile referitoare la succesiune in alte tari ....Germania , Franta , GB , SUA ....

O durea ... la șale pe baba Zoia de politica americană! Ea născuse unsprezece copii, iar străbunica mea (și vecina ei) avea doar o fată. De ce? Iaca așa! Fiindcă fiecare dintre ele a trăit cum a crezut și, de multe ori (poate de prea multe ori) doar cum a putut.

Dacă vă mână curiozitatea, puteți să începeți de la romani. Căci de la ei vine reprezentarea succesorală. Justinian a extins-o și la nepoții și nepoatele de frate/soră (cum este în speța dvs.)

Nu mică mi-a fost mirarea să descopăr în studenție, citind explicații teoretice ale dreptului civil român în comparație cu legile vechi, unele lucruri pe care femeile acestea, pomenite la începutul postării mele și care erau, atenție, analfabete, le grăiseră cumva, le știau cumva... (am avut-o pe străbunica până la aproape 17 ani ai mei).
Vă mărturisesc că am avut un „șoc”. În primul moment am avut impresia că sunt prima din neamul meu care a călcat într-o universitate și prima ... proastă. Apoi am realizat că pe vremea lor (străbunica se născuse prin 1902) dreptul nu era complet rupt de realitatea socială, iar principiul „nimeni nu poate invoca necunoașterea legii” mai avea și sens.

Astăzi, dreptul ... a luat-o pe câmpii ... de-a dreptul!
Avem sute de mii de acte normative, unul mai prost decât celălalt, și numai vreun internat pe la Bălăceanca ar mai putea să pretindă că le cunoaște...

Reprezentarea succesorală este o ... ficțiune a legii. Și, repet, vine de la romani.

Ea a fost gândită spre a nu lipsi pe nepoții de fiu predecedat de moștenirea bunicului lor sau pe nepoții de frate/soră predecedat/ă de moștenirea unchiului sau a mătușii lor numai din cauză că (citez din memorie) „ei ar fi avut nenorocirea de a pierde pe tatăl lor”. (D. Alexandresco).

Fără beneficiul reprezentării, fără această ...ficțiune a legii, nepotul de fiu predecedat ar fi înlăturat de la moștenire de un fiu în viață al defunctului, care este rudă de grad mai apropiat (gradul 1) decât nepotul de fiu (gradul 2)

Reprezentarea permite nepoților să URCE în gradul și în drepturile părintelui lor predecedat, spre a culege partea de moștenire ce i s-ar fi cuvenit părintelui lor dacă acesta n-ar fi fost mort/predecedat; dacă el ar mai fi trăit în clipa morții bunicului sau, în speța dvs., în clipa morții mătușii.

Este logic și este firesc ca ei să primească împreună ATÂT cât ar fi primit și tatăl lor, dacă ar mai fi trăit. (iar mai departe, ei să impartă între ei acest cât/această parte ce s-ar cuvenit tatălui lor).

Interesant ceea ce spuneti. Iata ca si in cazul partaj versus succesiune mecanismul e diferit. La partaj, ceea ce e al meu e al meu, si ceea ce e al nostru e al nostru. La succesiune ceea ce e al meu e al nostru, ceea ce e al nostru e al nostru. E corect oare? Eu personal nu prea cred.....

Pentru ,,ibn" :
Puteti va rog sa explicati un pic notiunile ,, al meu " si ,, al nostru " in cazul al doilea la care va referiti ? Constat ca nu inteleg bine semnificatiile exprimarilor juridice si de aceea cred ca sunt necesare unele explicatii suplimentare .
Nu-i asa ca „nimeni nu poate invoca necunoașterea legii” ? ...inteleg ca inainte de a intreprinde ceva , este necesara cunoasterea legii ...pai , daca ar fi asa , multi juristi n-ar mai avea paine !
La fel si in alte domenii , nu ar fi nevoie de asa multi politisti daca lumea ar fi educata ( un profesor este mult mai ieftin pentru stat decat un politist ) ....
,,prietenii stiu de ce " !