Tina122000 a scris:
... Am primit deja amenințări din partea copiilor lui ...
Copiii nu au niciun drept asupra bunurilor părintelui lor, în afară de dreptul la moștenire și la întreținere. (a se vedea în acest sens art. 500 C. civ)
Or, în speță, „copii de țâță” nu prea par (copii în întreținere, de la sugar la student), iar despre moștenire nici nu poate fi vorba, câtă vreme tatăl lor e VIU și foarte VIU prin locurile pe unde umblă (indiferent dacă o fi internat ori dacă stă la pe la vreuna din fiicele lui, după cum ați scris mai sus).
Dacă în actul de partaj a fost prevăzut un
termen de plată a sultei, atunci nici măcar tatăl, copartajantul cel viu și încă neîngropat, nu poate să pretindă executarea obligației
înainte de termen. Copiii lui, nici atât...
Dacă vreți, sunteți liberă să plătiți înaintea scadenței. Deși, nici plata asta anticipată nu-i chiar așa de liberă... Depinde ce scrie în act! Fiindcă, oricât ar părea de bizar, creditorul poate să refuze plata anticipată ... (dacă are un interes legitim ca plata să fie făcută la scadenţă). Bunăoară, nu știm dacă, în speță, s-o fi făcut vreo legătură între plata sultei și dreptul de abitație (Teoretic, el a încetat odată cu partajul. Practic, ne lăsăm surprinși, câtă veme nu cunoaștem conținutul concret al actului).
În ce privește zisa greseală (21.000 lei în loc de 23.404 lei):
- Dacă e o greșeală, se îndreaptă ...
- Dar ar putea, la fel de bine, să
nu fie o greșeală. (în pofida corectitudinii rezultatului la care ați ajuns ca urmare a împărțirii cu fracții).
Apropo, cum ați împărțit/suportat cheltuielile dezbaterii succesorale și ale încheirii actului de partaj?
Le-a plătit doar unul dintre dvs? Atunci, puneți-le si pe acestea în ecuație (corespunzător cotelor) și vedeți ce vă iese...
În plus, sulta nu trebuie să fie neapărat egală cu suma ce rezultă din operația cu fracții.
Aici nu-i curată matematică. Este contract! (act de partaj). Este libertate de voință...
Dacă lui X i se cuvin 3 lei și el vrea doar 2,5 lei, este libertatea lui. Sau invers, dacă o parte vrea să dea 3,5 lei și ajung la o înțelegere, este libertatea lor. Și niciun terț (fie el ... contabil) n-are de ce să-și dea cu părerea (că aci nu-i ...inventar).
În caz de îndoială, nu dăm buzna la ... tabla înmulțirii, ci verificăm, mai întâi, care a fost voința părților.