Am fost căsătorită cu un bărbat timp de 15 ani fără să avem copii.
In ultimul an de căsătorie am făcut un copil.
Fostul soț l-a recunoscut și plătește pensie alimentară.
La 6 luni de la nașterea copilului eu am depus dosar de divorț pentru că relația dintre noi era foarte degradată, de mai mulți ani. El nu s-a opus, nu a fost reprezentat de avocat, a fost de acord cu tot ceea ce am cerut.
Reiau un pic calendarul:
Copilul s-a născut în martie 2010
În septembrie 2010, am depus dosarul de divorț.
In maxim un an s-a încheiat și căsătoria și s-a stabilit în instanță pensia alimentară și custodia.
La un an de la divorț și la doi ani de la nașterea copilului, eu am plecat din oraș cu copilul.
Până să plec, fostul soț vizita săptămânal copilul deși nu aveam program stabilit în instanță și răspundea oricăror solicitări (mai ales celor financiare, chiar dacă plătea și plătește pensie alimentară cu regularitate)
După ce ne-am mutat la 250 de km de oraș, fostul soț vizita copilul cam de 5-6 ori pe an, suna de sărbători și trimitea pachete, cadouri copilului. Câteodată ne deplasam noi la el ca să ținem legătura cu bunicii paterni și ne vedeam și cu aceste ocazii.
.............................
Imediat după divorț a intrat într-o relație și, din câte știu, și-a dorit de la început copii cu noua parteneră (cu 9 ani mai tânără decât el), așa că văzând că sarcina nu se instalează spontan, au început să investigheze. Concluziile sunt că partenera nu avea și nu are nicio problemă de sănătate care să o împiedice să obțină o sarcină iar el a ieșit infertil conform investigațiilor medicale.
El a insistat și a investigat situația, atât în orașul în care trăiește cât și în alte centre medicale mari din țară și din străinătate și toate analizele spun că are probleme de infertilitate.
Pentru că știa că e tată, nu a crezut toate analizele făcute și a insistat ani la rând cu consultații și investigații și a făcut 6 fertilizări in vitro, deși a întâlnit medici care i-au spus să apeleze la bănci de spermă și are dovezi scrise pentru asta.
Pentru că nu a acceptat ideea de a folosi material din băncile de material genetic, a făcut fertilizări numai cu material propriu și nu a reușit să aibă copii.
Anul acesta, cu un dosar de analize aproximativ de-o seamă cu copilul căruia îi plătește pensie alimentară de 13 ani și cu un teanc de chitanțe, bonuri, contracte și facturi in valoare de aproximativ 140.000 de lei a deschis dosar de tăgadă a paternității.
Precizez că diagnosticele, analizele și investigațiile au o vechime de 12-13 ani, adică, au date ulterioare nașterii copilului și dar nu s-au oprit niciodată (are analize și dovezi pe fiecare an). A depus la dosar inclusiv analize din acest an.
El susține că nu a pornit cu ideea că nu este copilul, dar susține că multele investigații i-au creat în timp această suspiciune și dorește să afle adevărul. Are dreptul?
Se pare că motivul analizelor care îl scot infertil este oreionul pe care l-a avut în copilărie. (are dovada că a avut oreion, adică are și dovada că istoricul de infertilitate este dinainte de nașterea copilului).
Ce spuneți? Instanța mă poate obliga să accept testul ADN? (pe care l-am refuzat deși el a încercat pe cale amiabilă aproximativ doi ani)
El spune că motivul suspiciunii este dat de lungul șir de investigații și încercări, invocând atât numărul anilor de încercări fără rezultat cât și sumele cheltuite. Nu are pretenții financiare (cel puțin așa spune) doar a întărit ideea folosind și argumentul financiar, mai mult pentru a da dimensiunea efortului psihologic, emoțional dar și financiar.
gi-jane2
Moderator 1din 1 utilizatori consideră acest răspuns util
Pensia inapoi si daune, pot face obiectul altei cereri daca se admite asta cu tagada, ramane de vazut ce va fi.
Dvs ati primit cererea lui? Avocatul lui ce cere si ce articole invoca?
Avocatul lui invocă art 430, 435-438, din Codul Civil actual (o scăpare, să zicem). Adică, nu a realizat că dosarul se va judeca pe Codul Familiei in vigoare la data nașterii copilului. În întâmpinare avocatul meu, după ce precizează cum stă treaba cu articolul 55 din Codul Familiei, continuă așa: "în situația în care instanța va aprecia că legea aplicabilă în speță este Codul civil, art 430, solicităm să admiteți excepția prescripției acțiunii de tăgadă.........."
Apoi, a mers pe două piste: invocă termenul de prescriere de 3 ani de la nașterea copilului și în al doilea rând argumentează că referitor la termenul de 3 ani care poate curge de la data când reclamantul a aflat că prezumția nu corespunde realității, se poate vorbi tot de prescripție deoarece primele dovezi medicale sunt mai vechi de 3 ani. De ce a ales să creadă dovezile medicale din ultimii 3 ani și nu a deschis acțiunea de la primele suspiciuni? (cam așa ceva)