Am fost căsătorită cu un bărbat timp de 15 ani fără să avem copii.
In ultimul an de căsătorie am făcut un copil.
Fostul soț l-a recunoscut și plătește pensie alimentară.
La 6 luni de la nașterea copilului eu am depus dosar de divorț pentru că relația dintre noi era foarte degradată, de mai mulți ani. El nu s-a opus, nu a fost reprezentat de avocat, a fost de acord cu tot ceea ce am cerut.
Reiau un pic calendarul:
Copilul s-a născut în martie 2010
În septembrie 2010, am depus dosarul de divorț.
In maxim un an s-a încheiat și căsătoria și s-a stabilit în instanță pensia alimentară și custodia.
La un an de la divorț și la doi ani de la nașterea copilului, eu am plecat din oraș cu copilul.
Până să plec, fostul soț vizita săptămânal copilul deși nu aveam program stabilit în instanță și răspundea oricăror solicitări (mai ales celor financiare, chiar dacă plătea și plătește pensie alimentară cu regularitate)
După ce ne-am mutat la 250 de km de oraș, fostul soț vizita copilul cam de 5-6 ori pe an, suna de sărbători și trimitea pachete, cadouri copilului. Câteodată ne deplasam noi la el ca să ținem legătura cu bunicii paterni și ne vedeam și cu aceste ocazii.
.............................
Imediat după divorț a intrat într-o relație și, din câte știu, și-a dorit de la început copii cu noua parteneră (cu 9 ani mai tânără decât el), așa că văzând că sarcina nu se instalează spontan, au început să investigheze. Concluziile sunt că partenera nu avea și nu are nicio problemă de sănătate care să o împiedice să obțină o sarcină iar el a ieșit infertil conform investigațiilor medicale.
El a insistat și a investigat situația, atât în orașul în care trăiește cât și în alte centre medicale mari din țară și din străinătate și toate analizele spun că are probleme de infertilitate.
Pentru că știa că e tată, nu a crezut toate analizele făcute și a insistat ani la rând cu consultații și investigații și a făcut 6 fertilizări in vitro, deși a întâlnit medici care i-au spus să apeleze la bănci de spermă și are dovezi scrise pentru asta.
Pentru că nu a acceptat ideea de a folosi material din băncile de material genetic, a făcut fertilizări numai cu material propriu și nu a reușit să aibă copii.
Anul acesta, cu un dosar de analize aproximativ de-o seamă cu copilul căruia îi plătește pensie alimentară de 13 ani și cu un teanc de chitanțe, bonuri, contracte și facturi in valoare de aproximativ 140.000 de lei a deschis dosar de tăgadă a paternității.
Precizez că diagnosticele, analizele și investigațiile au o vechime de 12-13 ani, adică, au date ulterioare nașterii copilului și dar nu s-au oprit niciodată (are analize și dovezi pe fiecare an). A depus la dosar inclusiv analize din acest an.
El susține că nu a pornit cu ideea că nu este copilul, dar susține că multele investigații i-au creat în timp această suspiciune și dorește să afle adevărul. Are dreptul?
Se pare că motivul analizelor care îl scot infertil este oreionul pe care l-a avut în copilărie. (are dovada că a avut oreion, adică are și dovada că istoricul de infertilitate este dinainte de nașterea copilului).
Ce spuneți? Instanța mă poate obliga să accept testul ADN? (pe care l-am refuzat deși el a încercat pe cale amiabilă aproximativ doi ani)
Am citit multe decizii CCR de pe internet pentru situațiile în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate pentru articolele 54, 55 din Codul Familiei și în nicio situație întâlnită nu i s-a dat câștig de cauză reclamantului, dar, este adevărat, că în niciuna dintre situații nu era vorba despre infertilitatea dovedită medical după nașterea copilului și nu se vorbea despre atâtea detalii de disfuncție erectilă ca în cazul nostru.
Doar două -trei cazuri care au ajuns la CEDO au avut câștig de cauză.
CHKa
Utilizator 8din 8 utilizatori consideră acest răspuns util
Stimata @Mihacaga , - cu tot respectul - dvs. de ce urmariti cu obstinatie sa varati pe gatul unui om un copil care nu e al lui ? Toate acele analize si investigatii indelungate pe care le-a facut nu dovedesc altceva ( cel putin eu asa as interpreta ) ca a fost sigur ca e copilul lui si ca nu s-a crezut infertil . Cunosc personal caz in care , intr-o situatie oarecum similara cu a sotului dv. , dupa investigatii extrem de amanuntite si tratamente facute de sotie cale de cativa ani , s-a ajuns la investigatii asupra sotului . Si s-a ajuns la concluzia ca el este infertil , urmare tot a unui oreon suferit in copilarie . Cand s-au impacat cu situatia , dupa 2 ani , sotia a ramas insarcinata . Prietenul nostru a presupus ( absolut normal ) o infidelitate a sotiei - care nega vehement - si au ajuns la un test ADN efectuat in Germania . Si care l-au convins ca e tata biologic ( de altfel , copilul ii seamana bucatica-rupta ) . E adevarat ca toate astea s-au petrecut cu mai bine de 30 ani in urma , nu stiu cata acuratete aveau testele si analizele din Romania la acea vreme , dar e clar ca infertilitatea lui nu a fost reala , sau totala , sau macar nu ireversibila . Acum , daca eu as fi judecator ( dar nu sunt nici macar cu studii de drept ) , as incerca sa gasesc o modalitate , un paragraf de lege , o hotarare CEDO , prin care sa-l ajut pe om sa-si gaseasca dreptatea , sa nu fie nevoit sa intretina un copil care nu e al lui cale de 25 - 26 de ani . Ne-mai -vorbind si de frustrarea si deznadejea unui om care a investit emotional si financiar consistent intr-un copil care nu era biologic al sau . Pentru mine ( judecator ) ar fi cat se poate de transparent ca dvs. , printr-o inselatorie , v-ati asigurat pentru copil un intretinator , iar asta nu e drept , puteati obtine acest lucru de la tatal biologic . Iar faptul ca omul a incercat pe cale amiabila sa rezolve situatia si sa faceti teste , iar dvs. ati refuzat , nu va avantajeaza deloc , nu arata decat ca stiati adevarul si doreati ca el sa nu il afle .
Legea,în acest caz, nu are ca scop aflarea adevărului ci protecția juridică a minorului.
Este un paradox al justiției, dacă vreți.
Scopul nu este unul echilibrat ci creaza grave situații nedrepte dar cauzate de lege și nu de judecători de această dată.
În fine, este o situatie care trebuie analizată punctual și depinde enorm cât de bun avocat ar avea tatăl nenatural la proces.
Dar, cum avocatul lucreaza și cu materialul clientului contează și ce material are acesta.
Stimate dl. avocat CLAUDIU LASCOSCHI , - dupa cum spuneam - eu nu am studii juridice , dar Legea apara interesul minorului impotriva cui ? a unui om care ( practic ) nu-i datoreaza nimic , daca se dovedeste - si omul are dovezi ca e infertil - ca nu-i e tata ??? Mai ales ca nu e recunoscut , ci tot o lege i l-a pus in carca sotului doar pentru ca era casatorit cu mama copilului ... Eu stiam ca dreptul oricui ( al copilului ) se intinde pana unde imi incalca dreptul meu ( al tatalui ) de a nu plati ce nu datorez , de a lasa mostenire averea mea cui vreau , de vreme ce NU am descendenti , etc. . Tare curioasa as fi cum va judeca judele , dar , daca exista hotarari CEDO in acest sens , sper cu toata puterea ca avocatul tatalui le va folosi ... Si ca va fi luat in seama ... Asta de dragul dreptatii ...