Nu mai pot sa ma vad cu prietena pentru ca era martor in procesul meu

Daca userul era casatorit cu prietena sa la momentul in care urma a fi facuta audierea sigur ca situatia putea fi diferita.Totusi, sotia putea depune marturie daca era stransa cu usa.Ma refer la situatia in care era vorba de un consum de droguri si cu trafic pe undeva...
Insa, nu consider ca instanta ar fi putut dispune ceva in sensul in care s-a dispus chiar in cazul in care ar avut calitatea de martor in cadrul procesului penal ( adica a declarat deoarece nu prea a avut ce face...).
Poate ca in acest caz, instanta penala ar fi dispus o condamnare cu executarea pedepsei inchisorii ( fara suspendare).In alti termeni, daca instanta ar fi considerat ca nu poate dispune ceea ce considera in opinia sa, ca nu ar mai constitui un pericol pentru societate ( ma refer la solutia pronuntata) ar fi dispus o pedeapsa cu executare...
Cateodata, sunt incurcate caile Domnului...si trebuie facuta o analiza concreta...

Nu cunoastem amanuntele concrete ale spetei si putem face doar aprecieri generice...

avocat Claudiu Lascoschi

atunci de ce nu s-au casatorit inainte de audieri, declaratii si hotararea judecatorului? sau cel tarziu pana la pronuntarea hotararii judecatorului

Pana acum eu nu am auzit de spete de genul acesta la care face referire domnul avocat, dar dumnealui fiind practician poate stie mai multe. Ma refer la spete in care sotia/sotul sa fie strans/a cu usa pentru a da declaratii in procesul penal. Tinand cont de faptul ca art 80 instituie facultatea pentru sot de a depune ca martor se intelege clar ca facultatea acordata de lege se refera la marturia in favoarea sotului, nu cea in defavoarea lui. Altfel ar disparea institutia casatoriei ocrotita de Constitutie, de Codul familiei, etc. Iar despre"stransul cu usa" exista art.266 Cod penal si cateva de procedura penala care arata ca este oprit a se intrebuinta amenintari, .... sau ca declaratiile luate in astfel de conditii nu vor fi luate in considerare si cred ca este vorba de nulitatea absoluta. Iar codul penal ocroteste institutia casatoriei, de fapt familia, de care tot vorbesc prin art. 221 alin.2 (tainuirea savarsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste), art. 264 alin.3(favorizarea savarsita de sot sau de o ruda apopiata nu se pedepseste), iar daca ar fi fost amenintata ca va fi considerata complice, exista art.268 pentru represiunea nedreapta. Desigur ca un rol foarte important in procesul penal revine aparatorului, care trebuie sa fie un profesionist adevarat. Daca nu isi apara corect clientul, daca nu cunoaste toate procedurile legale, degeaba instituie legea atatea garantii procesuale. Ele trebuiesc invocate de aparator(avocat), tinand cont ca infractorii, in cele mai multe cazuri, nu au cunostinte juridice.
Ca sa revin la intrebarea dumneavoastra, casatoria intre doua persoane este o optiune si nu o obligatie (desi de cele mai multe ori am constatat ca este o obligatie, iar "stransul cu usa" de care spune domnul avocat mai degraba aici se potriveste). Daca s-ar fi casatorit, judecatorul ar fi considerat ca are ceva de ascuns, desi acest lucru(casatoria) se petrece foarte des in alte tari, tocmai pentru ca legea protejeaza uniunea familiala si astfel viitoarea sotie(sau sot) nu va putea depune marturie impotriva sotului in procesul penal (vedeti sistemul de common law, cu foarte multe spete, dar si sistemul de drept juridic francez are destule spete de acest gen). La noi, practica judiciara este saraca, poate pentru ca exista o mare diferenta intre apararea din oficiu si cea cu aparator ales, ca sa fiu bland si sa nu spun adevarul crud, pe care dumneavoastra il puteti banui. Nu pot sa fiu dur cu multi dintre cei care imbraca roba de avocat deoarece nu este vina lor, este vina sistemului ca sunt foarte slab pregatiti. De altfel, s-a pus de nenumarate ori in discutie, mai ales in ultima vreme, aceasta problema,de aceea asistati acum la modificari substantiale in procesul de pregatire si perfectionare a avocatilor prin INPPA, dar si prin alte forme de verificare si perfectionare. Daca am lasa la latitudinea pietii sa regleze acest fenomen ingrijorator am am asista la deprecierea actului de justitie in ultimul hal.

Buna ziua,
Am citit cu interes speta analizata mai sus, mai ales pentru a incerca sa aflu pana unde poate merge "indolenta unor magistrati". Orice hotarare poate fi atacata, pentru motive mai mult sau mai putin intemeiate, insa redactarea unei hotarari fara a avea in vedere imaginea de ansamblu a spetei si fara a analiza atent toate piesele dosarului, imi este greu de inchipuit.
Fara sa fiu malitios, constat o "adevarata incrancenare" a colegilor care au postat mai sus, de a-l convinge pe autorul acestui post, "sa ia lucrurile asa cum sunt". Fiecare are dreptul la opinie personala insa din partea "specialistilor", asteptarile trebuie sa fie mult mai mari. Pentru mine, sfatul de a accepta decizia instantei reprezinta o atitudine de resemnare :(( in fata unui sistem judiciar "precar", care nu va putea produce un impact ulterior pozitiv.
As vrea sa apreciez pozitiv pozitia domnului Spirios, care ne-a/mi-a dovedit ca atunci cand sustii o cauza dreapta poti merge pana in "panzele albe"; cu siguranta ca vei reusi, mai devreme sau mai tarziu.=D>
Desi imaginatia mi-a fost pusa la incercare de multe ori de astfel de hotarari, nu mare mi-ar fi mirarea daca as citi continuarea acestui subiect, postat de martora din proces, intrucat autorul topicului s-ar afla intre timp in executarea pedepsei, ca urmare a casatoriei legale cu martora din aceasta speta.
Totusi, incerc sa cred ca macar practica de casare mai exista (au trecut ani buni de cand lucram in domeniu) si ca nimeni nu se va "risca" sa ajunga intr-o pozitie stanjenitoare.
Daca as fi pus in situatia de mai sus, as incerca toate caile legale pentru a modifica aceasta hotarare si intre timp as continua relatia ( m-as casatori, daca chiar mi s-ar aprinde calcaiele), dar asta este doar o parere personala.
O zi buna.

Va multumesc pentru aprecieri, dar daca ati fi avut ocazia sa cititi si ultimea mea interventie, poate ca nu m-ati mai fi gratulat. Cum am vazut ca mesajul dumneavoastra este doar la un minut de al meu am sa scriu din nou ca nu doar "indolenta unor magistrati" este de vina pentru speta de fata ci si "indolenta unor avocati". De ce sa ne ascundem dupa vorbe bine ticluite si sa nu recunoastem ca si multi dintre avocati sunt foarte slab pregatiti din punct de vedere profesional... Sarim repede in capul magistratilor(procurori sau judecatori), dar "nu vedem barna din ochiul nostru ci paiul din ochiul alora". Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar faptul ca domnul din speta a avut un avocat din oficiu spune multe pentru mine(desi poate ca era un prieten sau cineva foarte bine pregatit, dar...ca sa fiu in acord cu cele scrise de dumneavoastra " a manifestat indolenta fata de acest caz" ! Am sa va mai spun ceva, ce doresc sa tineti minte indiferent in ce tabara va pozitionati:am auzit des expresia " a tranti un caz", in sensul ca "avocatul mai poate tranti un caz", dar un magistrat nu are voie ! Eu consider ca trebuie ca un avocat sa fie foarte bine pregatit pentru fiecare caz in parte, sa citeasca jurisprudenta, sa aiba apararile facute in minte pentru orice situatie noua ivita(exact ca in jocul de sah), CHIAR DACA ESTE AVOCAT DIN OFICIU. Nu trebuie sa il stimuleze sa isi apere cu toate cunostintele juridice clientul DOAR BANII si nimic altceva. Avocatul trebuie sa fie in primul rand un idealist ! Cand domina mercantilismul deja este "bolnav" si va transmite "boala" clientului.