Bună ziua, Suntem căsătoriți de 5o de ani și avem împreună ...

Regret că s-a creat o oarecare confuzie,
Eu am dorit să prezint un caz particular.
Doi bătrâni își lasă unul altuia agoniseala de o viață prin testament.
Caz particular, voința a două persoane care
s-au iubit o viață.
De ce n-ar trebui ca testamentul, repet în acest caz, să aibă prioritate?
Nu m-am referit la testanent în general, sau în particular la cazul în care cel rămas singur se va "îndrăgosti" și împărți greșit sau va risipi averea.
Nu, în acest caz Codul Civil să-și facă treaba. Dar chiar și așa, nu vi se pare puțin cinic să vorbim de "îndragostire" în condițiile prezentate? Nu ar fi fost firesc să vorbim despre durere, suferință și singurătate?
De ce nu este etic ca un bătrân să aibă ceva bani, și să hotărască singur cum și cine îl va îngriji?
De ce să-și piardă siguranța financiară, libertatea de alegere și nu în ultimul rând demnitatea?

@gi-jane2 a scris: "nu o sa te îngrijească concubina"
Asta nu știm și nici nu avem garanția ca te ingrijesc copiii.
Subscriu la cele spuse de dvs. Copiii, in general vor sa mosteneasca fara ca sa ispaseasca. Eu sunt resemnat ca dupa trecerea in nefiinta, masa succesorala se va transforma intr-un frumos BMW nou.

@George Neacsa, și eu sunt în asentimentul dumneaboastră. Aveți dreptate, dar legile nu sunt etice, legile sunt strâmbe și nedrepte cu proprietarii care au dobândit averea prin sudoarea frunții.

@Dapix. Daca tot ati spus ce ati spus, sa va dau si eu un exemplu. Sot actual cu un copil din precedenta casatorie. Sotia acestuia cu un copil din precedenta casatorie. Fiecare au atat bunuri proprii cat si comune. Daca divorteaza pana la deces fiecare primeste bunurile sale proprii si 1/2 din bunurile comune. Daca sa zicem sotul decedeaza primul, sotia supravietuitoare primeste 1/4 din bunurile proprii ale sotului, ca asa zice Codul Civil. Atunci cand va deceda si sotia, mostenitorii sotului decedat anterior nu primesc 1/4 din bunurile proprii ale sotiei ca sa se restabileasca echilibrul intre mostenitorii sotilor decedati, si iata cum mostenitorii sotiei primesc indirect 1/4 din bunurile proprii ale sotului decedat. Deci iata cum mostenitorii sotiei au in patrimoniu 1/4 din bunurile proprii ale sotului care conform datelor initiale nu le este tata. Oare e echitabil? Caci drept consider ca nu e. Asadar consider ca mai echitabil ar fi sa primeze testamentul, ca in legislatia americana de exemplu. Un exemplu este in filmul Trandafirii sunt pentru cei bogati. Minivacanta placuta!

Mostenitorii sotiei NU au in patrimoniu 1/4 din bunurile proprii ale sotului decedat , ci bunurile mamei lor . Faptul ca provin dintr-o mostenire nu are importanta , au devenit proprii ale mamei . Intr-adevar , si in opinia mea ar trebui sa primeze testamentul , dar luati in considerare ca , intr-un asemenea caz , e cat se poate de posibil ca TOATA averea unui decedat sa ajunga la sotul supravietuitor ( sau la concubin , sau la un strain care a fost amabil cu cel in nevoie , sau la o biserica ) , iar - ulterior - la copiii acestuia , daca asa a testat sotul decedat . Legiutorul roman a decis sa protejeze , intr-o oarecare masura , mostenitorii asa-numiti rezervatari .