Daca vreau sa imi sustin argumentele in apel inclusiv prin alte ...

Este evident ca situatia actuala este consecinta faptului ca nu am trecut pe la avocat. Altfel, exista acum o cerere reconventionala. Daca nu am facut-o, am avut alte motive, in niciun caz faptul ca le-as stii pe toate. Am citit art.917, alin. 3. Din pacate, nu ma incadrez acolo; motivele de divort sunt anterioare procesului. In plus, vad ca e vorba de cererea de divort (reconventionala), nu de cea pt. accesorii.

vedeti cum iar considerati ca stiti mai bine ca un avocat doar ca ati citit un articol pe google sau intr-o carte?! un avocat ar fi avut argumentul sa se foloseasca de acel articol, dar dvs stiti mai bine. si pt ca stiti mai bine sunteti in situatia asta care cel mai probabil nu se va schimba nici dupa apel! motivele sotiei au aparut inainte, nu ale dvs! ca daca apareau inainte nu v-ati fi opus divortului, nu-i asa?? din moment ce v-ati opus atunci e clar ca la acel moment nu ati avut motive si ele au aparut ulterior. atat de simplu! dar dvs stiti mai bine

OK, am inteles. Oricum, asta ar presupune sa cer si eu divortul acum, numai ca am depus deja apelul in care am criticat decizia de desfacere a casatoriei. Eu mi-am sustinut cauza in apel tocmai prin faptul ca am fost convins ca nu exista motive de divort si casatoria poate continua, ca urmare nu am facut cereri accesorii. Ar insemna sa imi pierd credibilitatea. Pana la urma, eu exact asta am facut - am fost sincer si am mers dupa logica bunului simt, care, asa cum au precizat alti colegi de-ai dvs., nu are ce cauta in instante.

catinf a scris:

Lipsa cererii nu implica lipsa interesului sau, mai mult, lipsa de dorinta. Ar fi ilogic. Este doar o lipsa si atat.

Ați chibzuit profund înainte să emiteți enormitatea asta? Desigur că justițiabilul își definește poziția procesuală prin cererile pe care le formulează. E chiar foarte logic: judecătorul nu e telepat să ia act de dorința părții, pe care însă aceasta nu a exprimat-o sub forma unei cereri. Iar judecătorul e ținut să se pronunțe in limitele a ceea ce s-a cerut. Dacă se apucă el să acorde ceea ce nu s-a cerut sau mai mult decât ceea ce s-a cerur, ăsta e inclusiv motiv de casare în calea extraordinară de atac a recursului.

Și vă mai dau un pont în eventualitatea unui viitor proces: pe lângă cererile principale se pot formula cereri subsidiare. În cazul dumneavoastră de exemplu, pe lângă cererea principală de respingere a acțiunii de divorț a soției, putea să existe "în subsidiar, dacă cererea de desfacere a căsatoriei se va admite, solicit stabilirea domiciliului copilului minor la locuința subsemnatului".

Cât privește practica judiciară pe care ați găsit-o, ea nu obligă judecătorul, dar poate avea valoare de doctrină (opinii teoretice), așa că o puteți depune.

Multumesc pentru comentariu si pont. Acum e tardiv. Admitand principiul ca judecatorul nu e telepat si cererea defineste pozitia procesuala, tot nu pot admite ca, daca dorinta partii reiese totusi din probatoriu (fara cerere expresa) si judecatorul urmareste interesul superior, il poate "elimina din competitie" pe cel ce ar asigura interesul superior doar pentru neglijenta de a nu fi depus cerere reconv. Citez si din speta pe care am gasit-o (sigur, o puteti califica drept un caz izolat de eroare a instantei de apel): "Întrucât la pronunţarea divorţului instanţa este obligată să statueze cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, conform art. 918 alin. 2 Cod procedură civilă, chiar din oficiu, precum şi cu privire la locuinţa minorului, potrivit dispoziţiilor art. 400 Cod civil, iar orice decizie relativă la minori, inclusiv în privinţa locuinţei acestora, trebuie să respecte interesul lor superior, este irelevant că pârâtul nu a formulat expres la prima instanţă o cerere reconvenţională vizând locuinţa minorilor I. şi R." (Tribunalul MARAMUREŞ, DECIZIA CIVILĂ NR.33/A/05.02.2015).