De la tanguera
Din invataturile unui calugar
[...]
L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi. Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea multimea.
“Oboseala vine din lupta fiintei cu viata. Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentru ca mergi contra curentului. Iubirea este curgerea vietii. Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”.
Si m-a intrebat: ”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai? Atunci te lasai purtat de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta. Atunci te deschideai prin inima. Obosesti cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata. Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea.
Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza.”
Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiute, simple, se simte doar adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra.
De la Liviu
- Casa Sufletului -
Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere, de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa.
Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare. Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa pe care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine.
Deci nu uita: ce construiesti, te construieste!
**
Cand Dalai Lama a fost intrebat ce il surprinde cel mai mult la umanitate, el a raspuns:
"Omul. El isi sacrifica sanatatea pentru a face bani. Apoi isi sacrifica banii pentru a recupera sanatatea. Apoi e nerabdator sa vina viitorul incat nu traieste prezentul; rezultatul fiind ca nu traieste nici in prezent nici in viitor; traieste ca si cum niciodata nu o sa moara, si apoi moare fara sa traiasca vreodata cu adevarat.”
Legile Vietii Universale
* Ca sa studiezi cit mai bine o problema, incearca s-o intelegi mai intii.
* Nu crede in miracole; bazeaza-te pe ele.
* Cind intrebarile studentilor primesc raspunsurile profesorilor, stiinta se explica.
* Cind intrebarile studentilor devin intrebarile profesorilor, stiinta progreseaza.
* Progresul nu consta in inlocuirea unei teorii gresite cu una adevarata, ci cu una mai subtil gresita.
* Toate marile descoperiri au fost facute din greseli. Cu cit fondurile alocate unei cercetari sint mai mari, cu atit mai mult timp va lua comiterea unei greseli.
* Orice problema mai mare contine una mai mica, care conditioneaza rezolvarea problemei mari.
* Solutia unei probleme schimba natura problemei.
* Dupa cercetari de laborator, atente si migaloase, ti se va spune ca ai primit o proba de analiza gresita.
* Cind te chinuiesti sa rezolvi o problema, de mare folos iti poate fi cunoasterea solutiei.
* Pentru orice problema continind "n" ecuatii, vor fi intotdeauna "n+1" necunoscute.
* Este mai bine sa rezolvi o problema in mod aproximativ si sa afli adevarul cu o eroare de +10%, decit sa obtii o solutie exacta si sa nu stii care este adevarul.
* Cind un student urmeaza cursurile unei facultati el stie ce vrea sa faca in viata. Cind urmeaza in paralel doua facultati, nu mai e sigur.
* Daca prezenta la curs este obligatorie, atunci studentii vor absenta de la examen. Daca prezenta este facultativa la cursuri, atunci se vor prezenta la examen si absentii de la curs.
* Fiecare profesor considera ca studentii trebuie sa se pregateasca numai la cursul sau.
* Daca examenul se da cu cartea deschisa pe banca, precis ca vei uita cartea acasa.
* Nu atribui rautatii ceea ce poate fi explicat prin stupiditate.
* Orarele studentilor sint astfel facute incit sa se piarda mai mult timp la facultate.
* Cind inveti la un examen, constati ca iti lipseste exact cursul cel mai important.
* Cind tragi biletul la examen constati ca doua din cele trei subiecte sint din cursurile pe care nu le-ai mai repetat.
* O concluzie marcheaza intotdeauna momentul in care ai obosit sa gindesti.
* Intuitia este o stiinta exacta.
* Cind sint in discutie propriile lor probleme, profesorii sint foarte conservatori. Cind sint in discutie problemele altora, ei devin liberali.
* Cartile nu se pierd atunci cind sint imprumutate. Exceptie fac numai cartile la care tinem foarte mult.
* Cel mai important citat este cel pentru care ai uitat bibliografia. Sursa bibliografica va apare insa in revista in care ti se va face o recenzie dezastruoasa.
* Cind un profesor isi pregateste o carte pentru publicat, el nu intelege ca lucrarea va fi inteleasa numai de cei ce stiu mai mult decit el in domeniu respectiv.
* Daca explici ceva atit de clar incit oricine poate pricepe, se va gasi cineva care sa te inteleaga gresit.
[ link extern ]
ela david a scris, in topic nou, si am copiat aici:
CELE TREI PORTI
Un rege avea ca unic fiu, un tanar Print curajos, abil si inteligent. Ca sa-l pregateasca pentru viata, il trimise la un Batran intelept.
" Lumineaza-ma ce e cu santierul vietii", il intreba Printul.
" Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip" raspunse Inteleptul. "Dar o sa-ti dau totusi cateva indicatii. In drumul tau vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O nevoie irezistibila te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta cu inima si trupul. Acum du-te. Urmeaza drumul asta drept din fata ta."
Batranul Intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei potri mai, pe care putea citi " SCHIMBA LUMEA".
"Asta era si intentia mea, gandi Printul,caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc."Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau,abilitatea si vigoarea sa, il impinsera sa se confrunte cu lumea,sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii.Reusii sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi intalni din nou Batranul Intelept care-l intreba: " Ce-ai invatat tu pe acest dum?" "Am invatat, raspunse Printul sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine si ceea ce nu depinde de mine." " Bine, zise Batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete." Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, Printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris:"SCHIMBA-I PE CEILALTI". "Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari." El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele.Aceasta fu a doua lupta a sa .
Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, intalni din nou Batranul Intelept care-l intreba: "Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?"" Am invatat, raspunse Printul, ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor ; a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei doar le releva. Sunt doar prilejul , ocazia care le scoate la lumina. In mine prind radacina toate aceste lucruri." " Ai dereptate, spuse Batranul. Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fi recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata
ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi." Batranul disparu.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria:" SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI" " Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau. Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese dar si esecuri si rezistenta, Printul intalni iarasi Batranul Intelept care-l intreba: " Ce ai invatat tu pe acest drum?" "Am invatat, raspunse Printul, ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.""Bine. spuse Batranul.
" Da, continua Printul , dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea insumi.Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez."
"Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs ,raspunse Batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, Printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris : "ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI".Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin aceasta usa , dar in celalalt sens." In lupta, devenim orbi, isi spuse el." Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca.Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Intalni din nou pe Batranul intelept,care-l intreba:" Ce-ai invatat inca pe acest drum?"
"Am invatat , raspunse Printul, ca urand sau detestand o parte din mine, inseamna sa ma condamn a nu fi niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat." "Bine , zise Batranul, asta-i prima Intelepciune, acum poti merge mai departe." Printul zari in departare, cea de-a doua poarta, pe spatele careea scria" ACCEPTA-I PE CEILALTI". Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa,pe cei care i-a iubit si pe cei care i-a urat; pe cei care i-a ajutat si pe cei care i-a infruntat.Dar spre surpriza sa, acum era incapabil de a le vedea imperfectiunile, defectele, lucruri care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul Intelept aparu din nou si-l intreba: "Ce-ai invatat iarasi pe acest drum?" "Am invatat, zise Printul, ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt." " Bine zise Batranul, asta-i cea de-a doua Intelepciune. Continua drumul."
Printul zari prima poarta prin care trecuse mult timp in urma si vazu ceea ce era scris pe dosul ei: " ACCEPTA LUMEA"."Curios, zise el, prima oara n-am remarcat aceste cuvinte. " Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase , sau privirea sa?
Atunci Batranul se ivi si-l intreba: Ce-ai invatat pe drumul asta?" "Acum am invatat zise el, ca lumea e oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista.Lumea nu e nici vesela, nici trista, ea exista, atat.Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si ideile pe care mi le faceam.Am invatat sa o accept fara sa o judec , fara nici o conditie." "Asta-i cea de-a treia Intelepciune, zise Intalaptul.Acum esti impacat cu tine , cu ceilalti si cu lumea."
Un profund sentiment de pace, liniste ,serenitate si implinire il cuprinse pe Print.
"Acum esti pregatit sa treci prin ultima incerrcare , zise Batranul Intelept. Trecerea de la Linistea Profunda, la Profunzimea Linistii." zise el si disparu pentru totdeauna.
INSULA SENTIMENTELOR
Era odata o insula unde toate sentimentele traiau impreuna. Intr-o zi insula incepu sa se scufunde , asa ca isi luara toti corabiile si plecara. Doar Dragostea vroia sa ramana pana in ultimul moment. Cand Insula fu gata, gata sa se scufunde in intregime, Dragostea se hotara sa ceara ajutor.
Bogatia trecu pe langa Dragoste intr-un Vapor luxos.
"Bogatie, zise Dragostea, poti sa ma iei cu tine?"
"Nu pot, raspunse Bogatia, caci am mult aur si argint pe vaporul meu si nu mai e loc si pentru tine!"
Dragostea intreba atunci Orgoliul, care trecea si el intrun minunat vapor.
"Orgoliule, ajuta-ma te rog!"
"Nu pot sa te ajut, Dragoste, caci esti uda toata si ai sa-mi uzi vaporul!"
Tristetea trecu si ea iar Dragostea o ruga: "Tristete, lasa-ma sa vin cu tine"
" Oof...Dragoste, sunt atat de trista, ca am nevoie sa fiu singura!"
Fericirea trecu si ea pe langa Dragoste, dar fiind atat de bucuroasa, nici n-o auzi strigand.
Dintr-o data , o voce zise" Vino, Dragoste, te iau eu cu mine!" Era un batran care vorbise. Dragostea fu atat de bucuroasa ca fu salvata, ca uita sa-l intrebe cum il cheama. Ajuns pe mal, batranul pleca.
Atunci Dragostea realiza ca ii datora viata si o intreba pe Cunoastere : "Cine m-a salvat?"
"Timpul, raspunse Cunoasterea!"
Timpul? Dar de ce m-a ajutat oare?"
Atunci Cunoasterea raspunse cu intelepciune:" Pentru ca doar timpul poate intelege cat e de importanta Dragostea in Viata!"
Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat:
- V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata... pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna -in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei.Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU...
avocatnet.ro explicăm legislația
nucu$, utilizator
trope_doi, utilizator
raser 
actb 
Anna2010