Bună ziua, sunt tatăl unui băiețel în vârstă de 6 ani, am fost căsătorit după care am divorțat mi s-a acordat un program de vizită 2 weekenduri pe luna , o lună din vacanța de vară și un Crăciun la mine unul la ea. Judecata a avut loc în Suceava orașul unde locuim și eu și ea cu copilul. Instanța a întrebat și am fost de comun acord ca minorul să locuiască la domiciliul mamei copilului. Problema este ca ea vrea să plece cu tot cu copil la Timișoara iar eu nu am posibilitatea deplasării pentru a vizita copilul atâția km. În timpul samtapamnii sunt la muncă și nici mașina nu am plus ca ar fi niște costuri pt aceste deplasări frecvente. Am citit pe internet ca nu poate muta domiciliul in alt oraș deoarece împiedică sa îmi exercit drepturile de autoritate părintească și programul meu de vizita automat nu mai poate fi respectat. Nu mi se pare normal sa nu îmi pot vedea copilul sa pot participa la ședințele cu părinții la școală etc. ea poate lua decizii fără mine ? De ce mai există autoritate părintească comună de ce mai există acel program de vizita stabilit de judecător ? Judecătorul la luarea deciziei știind ca ea locuiește în același oraș nici de cum ca vrea să plece la sute de km pt a mă împiedica pe mine.
In viata de familie si privata nu exista program de vizita, ci legaturi personale. In cazul parintilor separati instanta stabileste un program de vizita ca modalitate de pastrare a legaturilor personale. In codul civil nu este reglementat programul de vizita... niste increngaturi, drepturi si libertati. Modalitatile sunt reglementate prin legea drepturile copilului, ca drept al copilului.
Fiind vorba despre viata de familie si privata, oricand pot interveni forte naturale, situatii, circumstante. Daca apar neintelegeri, instanta decide. Daca se muta in alt judet si nu sunteti de acord... actionati in instanta.
in Romania legislatia este aceeasi indiferent de judetul in care locuiesti... schimbarea domiciliului in alt judet e doar o formalitate.
Va inteleg nedumerirea, legile nu sunt asa cum sunt scrise, au fost si promovate de-o asa maniera... ca ar avea parintii toate alea egale, ambii isi insusesc aiurea niste drepturi ... la divort/separare, orice masura privitoare la copil trebuie sa respecte interesul copilului, dar s-a cam pierdut intelesul sau rostul.
Ar fi multe de cercetat si inteles. Copiii sunt crescuti de parinti, mama si tata ... stabilirea de catre instanta a modalitatilor de pastrare a legaturilor personale este o deviere de la legea naturala. Cresterea copiilor in afara casatoriei, normalizarea divortului s-a realizat in ultimii 50 de ani ... probabil, pana acu vreo 20 de ani nici nu existau atatea cazuri in care instanta sa decida cu privire la legaturile personale ale unui copil de 6 ani sau chiar bebelusi.
Nu deznadajduiti, vegheati la cresterea copilului dupa puteri.
Sincer, nu inteleg mesajul de mai sus. Ambii parinti au aceleasi drepturi si se confrunta cu aceleasi probleme daca sunt pusi in aceleasi situatii.
In dreptul familiei, protejarea legaturilor personale este importanta, legea da parghii, dar nu daca actionaam aiurea si tarziu, dupa ce le-am pierdut.
Aici vorbim de cateva saptamani si situatia nu stiu sa se fi schimbat. In loc de actiuni pe care saa le foloseasca in interesul mentinerii legaturilor personale, aici facem doar discutii si acestea nu opresc pe nimeni sa plece nicaieri.