Incalc hotararea judecatoreasca privind dreptul la vizita?!?

Buna seara, va rog sa imi spuneti cum ati rezolvat aceasta situatie; ma confrunt si eu cu asta , din pacate :( .
Multumesc.

Aceeasi problema o am si eu. Saptamana viitoare e pe cale ca tatal biologic (cu care copilul meu de un an de zile de cand i-am dat posibilitatea sa o vada cate 4 ore sambata si duminica la doua saptamani inca nu s-a obisnuit, iar de o luna de zile chiar plange cand il vede si refuza sa plece cu el) sa obtina un program "stufos" de vizita.
Avocatul meu va expune situatia saptamana viitoare, dar judecatoarea pe tot parcursul procesului l-a victimizat pe tata, iar pe mine m-a 'apostrofat' ca am indraznit sa cer o pensie alimentara pe care tatal nu s-a gandit sa o ofere pana acum.

Si eu sunt in situatia in care copilul meu pleaca plangand si ma rog sa se intoarca in siguranta...

Vreau sa va povestesc cum a decurs o vizita a Protectiei Copilului Slobozia, in cazul nostru disperat, in urma cu doi ani.
Au venit de la Slobozia doamna C. si psiholog N.; In reclamatia facuta catre Protectia Copilului Slobozia nu mentionasem ca S. spune intr-una ca tata o bate.
Doamna N. de cum a intrat in casa a cerut o fotografie cu tatal fetitei. I-am raspuns ca nu am decat fotografia de la buletin si ca nu tin in casa alte asemenea fotografii. I-a aratat fotografia fetitei de 2 ani si a intrebat-o cine este. S. a raspuns: tati.
- Il iubesti pe tati?
- Nu, a raspuns ferm S.
- Dar pe cine iubesti tu?
- Pe mami.
- De ce nu il iubesti pe tati?
- Tati bate, a spus S.
- Cine te-a invatat sa spui asa? - a intrebat doamna N.
- .. S. nu a raspuns
- Si cum te bate tati?
- S. a aratat ca o loveste la cap
- Asa te bate. Hai da in mine si arata-mi cum te bate, a spus psiholoaga.
- S. nu a schitat nici o miscare, stie ca nu are voie sa loveasca oameni, copii sau animale.
Probabil psiholoaga si-a dat seama de greseala si a continuat: uite loveste ursuletul ca sa-mi arati cum te bate tata.
- S. a inceput sa loveasca ursuletul de mai multe ori in cap si apoi l-a aruncat pe covor.
Discutia care s-a derulat apoi pe mine personal m-a deranjat foarte mult.
Deoarece initial doamna N. a dorit ca S. sa nu fie prezenta la discutie, am dus-o in alta camera de unde a reusit sa scape destul de repede, dupa ce i-a luat bunicului surubelnita cu care repara ceva si a venit sa ne-o arate triumfatoare. Am spus: S., nu ai voie cu surubelnita. Doamna psiholog a spus ca acestui copil i se foloseste prea des cuvantul „Nu” si de aceea si ea il duce mai departe si refuza plecarea cu tatal. Asa ca a luat-o langa ea si a scos cateva foi pentru ca S. sa deseneze. Foile le-a pus pe gentuta ei, de un roz foarte frumos. S. a desenat putin pe foi, apoi incet, incet a inceput sa le dea la o parte ca sa ajunga la gentuta. Am vazut-o ce face dar nu aveam voie sa-i spun „Nu”. Peste cateva minute a descoperit si doamna N. ce frumos scrie S. pe gentuta si a strigat disperata: „Nu”. M-am abtinut si nu i-am atras atentia ca a folosit cuvantul "Nu". O iritasem destul pana atunci de cate ori o contrazisesem in diferite afirmatii pe care le considerasem fara rost si gratuite.
Doamna psiholog sustine ca mama trebuie sa-i arate copilului fotografia tatalui in fiecare zi, si sa-i vorbeasca foarte frumos despre acesta. De asemenea spune ca S. isi aminteste ca „a fost putin ciufulita” (in exprimarea dumneaei) pentru ca se afla intr-un mediu necunoscut, cand este luata de tata. Dar mama trebuie s-o conditioneze pozitiv, ca sa nu-i mai fie frica sa plece cu tatal. La aceasta afirmatie au ajuns sa protesteze in cor si cele 2 doamne, colege ale dansei. Au intrebat-o cum sa creeze mama o imagine pozitiva cand copilul pleaca cu tata si ii este rau? Si au intrebat-o daca copilul trebuie invatat sa accepte violenta. Doamna psiholog nu a mai avut raspunsuri.
Inainte sa plece au vorbit si cu o vecina din bloc care le-a confirmat ca a vazut scena cand copilul este aruncat in masina plangand si tatalui putin ii pasa. De asemenea politistii stau si se uita, fara sa faca nimic.
In mod ciudat, inainte sa plece din bloc, doamna psiholog a dorit sa consulte lista cu plata intretinerii.

Dupa aceasta zi S. a fost extrem de agitata. Niciodata dupa o sedinta cu doamna D. nu mi s-a parut ca fetita are un disconfort, ci dimpotriva am admirat-o pe doamna D. ca a reusit sa comunice cu S. intr-un mod extraordinar de natural, fara ca fetita sa se impotriveasca vreo clipa acestei comunicari. Imi dau seama acum ca un copil nu trebuie expus oricui, ca in orice meserie exista profesionisti si incepatori care mai au de invatat.

Si eu care voiamm sa apelez ca astfel de 'specialisti"...
Am senzatia ca i-as putea faca chiar mai rau fetitei mele.
Eu incerc ca,aproape de fiecare data cand vine s-o ia sa fie cineva cu mine, dar nu pot chema aceeasi persoana. La procesul de fond nu mi s-a aprobat decat un martor, cand as fi putut aduce cativa.
De filmat nu vad cum s-o fac, eu sunt chiar singura....
Si eu sunt intr-o situatie dificila, cu o fetita de 4,5 ani care de cate ori aude de "tatal ei biologic" pe care l-a vazut prima oara dupa 2 ani jumate, este speriata si ma roaga sa nu o mai las cu el...

Credeti ca exista vreun judecator caruia sa-i pese?! ma indoiesc....