Concedierea individuală a salariatului reprezintă, în esență, o încetare a relațiilor de muncă, dispusă din inițiativa angajatorului. În contextul actual, ar putea exista multe cazuri de concediere a salariaților, din cauza impactului economic al coronavirus.
În acest context, devine important pentru salariat să își cunoască drepturile și protecțiile de care poate beneficia, când vine vorba de o posibilă concediere. Unele drepturi vizează felul cum are loc concedierea și ce trebuie să îi fie asigurat angajatului, în timp ce altele vizează însăși situațiile în care nu poate avea loc o concediere a salariatului.
1. Dreptul la preaviz. Orice salariat, înainte de a fi concediat, are dreptul la un preaviz de 20 de zile lucrătoare. Adică trebuie să i se spună că este dat afară cu cel puțin 20 de zile lucrătoare înainte de momentul părăsirii efective a locului de muncă. În acele 20 de zile, salariatul trebuie să fie plătit conform contractului și se consideră că activitatea prestată reprezintă vechime în muncă.
Există, însă, anumite situații în care salariații pot fi dați afară și fără preaviz:
- dacă se află în perioada de probă, adică pot fi dați afară de pe o zi pe alta;
- salariatul a săvărșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la alte reguli stabilite prin contract (individual de muncă sau colectiv) sau de la regulamentul intern (aici este obligatorie o cercetare prealabilă);
- dacă salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu, dar doar pentru o perioadă mai mare de 30 de zile.
Atenție! Chiar dacă unii angajatorii ar încerca să îi determine pe salariați să renunțe la preaviz, acest lucru nu este posibil. Codul muncii le interzice părților să negocieze o eventuală renunțare la drepturile salariatului.
În același timp, unii angajatori ar putea considera că salariații trimiși în șomaj tehnic nu ar mai avea dreptul la preaviz. Acest lucru este greșit. Conform Codului muncii, chiar dacă angajatul a fost trimis în șomaj tehnic, el are dreptul, în continuare, la preaviz în situația unei eventuale concedieri.
2. Decizia de concediere trebuie comunicată salariatului, în scris. În plus, ea trebuie să conțină:
- motivele care au determinat concedierea;
- durata preavizului;
- lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant (dacă salariatul a fost dat afară pentru inaptitudine fizică/psihică sau pentru inaptitudine profesională).
De asemenea, angajatului trebuie să îi fie eliberată, automat, o adeverință de vechime în muncă, atunci când este concediat. În esență, salariatul va primi un document ce va arăta activitatea desfășurată, durata activității, salariul, vechimea în muncă și în specialitate, dar și un extras din Revisal.
3. Salariatul, dacă are zile de concediu neefectuate până la momentul părăsirii locului de muncă, trebuie compensat. În astfel de situații, compensarea în bani a salariaților pentru zile de concediu de odihnă neefectuate este obligatorie. Altcumva, nu ar mai avea cum să le recupereze.
4. Concedierea individuală poate avea loc doar pentru anumite motive predeterminate. Acestea pot să fie subiective, adică să țină de persoana salariatului:
- în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul de muncă sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară;
- în cazul în care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile Codului de procedură penală;
- în cazul în care salariatul este inapt fizic sau psihic să muncească (în astfel de situații, salariatul are dreptul la o compensație, în condițiile stabilite prin contractul de muncă); acest lucru trebuie constatat de organele competente de expertiză medicală;
- în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
În același timp, un angajat poate fi dat afară și pentru motive ce nu țin de persoana sa. Aici e vorba de desființarea locului de muncă, pentru motive ce nu au legătură cu angajatul. Însă aici este foarte important ca motivele să fie reale și serioase și să nu fie vorba doar de o concediere mascată (generată de dorința de a scăpa de salariatul respectiv).
Când NU poate fi concediat un salariat
Salariații pot fi concediați doar pentru motive predeterminate, cum arătam și mai sus. Există, însă, și cazuri concrete în care un salariat nu ar putea fi concediat - pentru anumite motive, niciodată; pentru altele, doar temporar.
1. Salariatul nu poate fi concediat niciodată pe motive discriminatorii. Discutăm, așadar, de o interzicere absolută de concediere a salariatului pe motive ce țin de:
- sex, orientare sexuală;
- caracteristici genetice, vârstă;
- apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică;
- origine socială, handicap;
- situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală.
În plus, salariatul nu poate fi concediat pentru exercitarea, în condițiile legii, a dreptului la grevă și a drepturilor sindicale.
2. Interzicerea temporară a concedierii. Există cazuri în care salariatul aflat în anumite situații nu poate fi concediat atât timp cât se află în următoarele contexte:
- pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical;
- pe durata suspendării activității, ca urmare a instituirii carantinei;
- pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoștință de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
- pe durata concediului de maternitate;
- pe durata concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
- pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
- pe durata efectuării concediului de odihnă.
Așadar, salariații nu pot fi concediați decât pentru motive predeterminate, ei trebuie să primească o perioadă de preaviz în care să fie plătiți, în continuare, și niciodată nu vor putea fi dați afară pentru motive care ar constitui o discriminare sau le-ar limita limita dreptul la grevă sau la apartenență sindicală.
Comentarii articol (3)