Concedierea: Poate un salariat să fie dat afară de pe o zi pe alta?

Potrivit Codului muncii, angajatorii au dreptul să stabilească, pentru noii salariați, o perioadă de probă în care să le verifice aptitudinile. Această perioadă poate fi de maximum 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere.

În tot acest timp, salariatul beneficiază de toate drepturile pe care le au și ceilalți colegi ai săi, însă cu o deosebire: dacă cei care au trecut de perioada de probă au dreptul la preaviz (în anumite cazuri) când vine vorba de concediere, angajații aflați în perioada de probă se pot trezi dați afară de pe o zi pe alta.

Mai exact, colaborarea dintre un angajat și un salariat aflat în perioada de probă poate înceta printr-o simplă notificare. Acest lucru poate reprezenta un dezavantaj, pentru că angajatul respectiv nu are timp să-și găsească un alt loc de muncă, însă poate fi și un avantaj. Asta pentru că inclusiv salariatul aflat în perioada de probă poate să renunțe la contractul de muncă oricând dorește.

Astfel, dacă, spre exemplu, și-a găsit un alt loc de muncă sau pur și simplu nu mai vrea să continue colaborarea cu actualul angajator, salariatul aflat în perioada de probă nu este obligat să respecte perioada de preaviz și poate pleca oricând.

Important! Totuși, trebuie să punctăm un aspect foarte important. Deși contractul de muncă poate fi desfăcut oricând în perioada de probă, aceasta constituie vechime în muncă.

Motivele pentru care poți fi dat afară de la locul de muncă

Potrivit Codului muncii, concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului și poate interveni din motive ce țin de salariat sau din cauze neimputabile acestuia.

Atunci când concedierea intervine din motive care țin de angajatul respectiv, contractul de muncă poate înceta dacă:

• salariatul a săvărșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la alte reguli stabilite prin contract sau prin regulamentul intern (fără preaviz, dar trebuie urmată o procedură clară, în anumite termene, în care e inclus și salariatul);
• salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu, dar doar pentru o perioadă mai mare de 30 de zile (fără preaviz, dar trebuie urmată o procedură clară, concedierea nu intervine imediat după arestare);
• salariatul este inapt fizic sau psihic să muncească (cu preaviz și trebuie urmată o procedură clară);
• salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat (cu preaviz).

Așadar, pentru primele două situații din listă, Codul muncii nu prevede obligativitatea emiterii preavizului, ceea ce înseamnă că angajatorul poate desface contractul în lipsa preavizului. Totuși, firma are de urmat niște proceduri speciale, astfel că salariatul nu se poate trezi dat afară dintr-o dată.

În fine, după cum spuneam mai sus, angajatul poate fi dat afară și din motive ce nu țin de persoana sa, caz în care vorbim de desființarea locului de muncă. Acest tip de concediere poate fi individuală sau colectivă, iar salariații disponibilizați au dreptul la preaviz.

Așadar, singurul caz în care o persoană poat fi concediată efectiv de pe o zi pe alta este cel în care se află în perioada de probă. În rest, fie salariatul are dreptul la perioada de preaviz de 20 de zile lucrătoare, fie angajatorul trebuie să urmeze niște proceduri care durează cel puțin câteva zile bune (deci nu putem vorbi de o concediere bruscă).

Dincolo de notificarea concedierii în perioada de probă, în celelalte cazuri trebuie emisă o decizie de concediere. Indiferent de situație, salariatul concediat trebuie informat în scris de către angajator.