Concedierea: Care sunt motivele pentru care un angajat poate fi dat afară din vina sa

Astfel, așa cum stabilește Codul muncii, un salariat poate fi concediat din patru motive ce țin de el, mai exact, dacă acesta:

• a săvărșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la alte reguli stabilite prin contract sau prin regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară (aplicată neapărat în urma unei cercetări disciplinare făcute ca la carte, adică potrivit Codului muncii);
• este arestat preventiv sau arestat la domiciliu, dar doar pentru o perioadă mai mare de 30 de zile;
• este inapt fizic sau psihic să muncească;
• nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.

În cazul primelor două motive, respectiv în cazul unor abateri grave de la regulament sau al arestării, concedierea se face fără preaviz. În schimb, când vorbim de celelalte două motive de concediere din vina salariatului, adică atunci când acesta nu este potrivit fizic sau psihic să muncească ori nu corespunde profesional locului de muncă, angajatorul trebuie să-i acorde acestuia preaviz, care nu poate fi, conform Codului muncii, mai mic de 20 de zile lucrătoare.

Chiar dacă salariatului i se desface contractul de muncă din vina lui, angajatorul tot trebuie să respecte anumite condiții procedurale pentru a-l putea concedia pe acesta.

Spre exemplu, cu excepția primul caz, în care concedierea apare sub forma unei sancțiuni disciplinare, angajatorul trebuie să emită decizia de concediere în cel mult 30 de zile calendaristice de la momentul constatării cauzei concedierii. De cele mai multe ori, momentul constatării este ușor de identificat, deoarece există anumite documente de unde să reiasă acest aspect.

Apoi, așa cum apare în Codul muncii, în cazul concedierii pentru abateri disciplinare grave sau repetate, decizia de concediere poate fi emisă doar în urma procedurii cercetării disciplinare, lucru ce implică, printre altele, și garantarea efectivă a dreptului la apărare a angajatului cercetat disciplinar.

În cazul ultimului motiv de concediere din listă, cel în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă, e nevoie de o evaluare prealabilă a angajatului. Soluția în aceste cazuri depinde de existența unei perioade de probă sau de necesitatea perfecționării continue a salariatului.

Când vine vorba de concedierea pentru inaptitudine fizică sau psihică, angajatul are dreptul la o compensație, în condițiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă.

Dacă salariatul consideră că a fost concediat ilegal, acesta poate să conteste decizia de concediere, în fața unei instanțe, unde să ceară, pe lângă despăgubiri materiale, și reintegrarea în muncă. În cazul în care instanța stabilește o astfel de soluție, angajatorul este obligat să accepte reîntoarcerea salariatului la vechiul loc de muncă. Instanța, dacă i se cere acest lucru, poate dispune în aceste cazuri ca salariile din urmă să fie plătite.