În soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte a stabilit că în cazul termenului de preaviz la concediere nu este luată în calcul și ziua comunicării notificării de preaviz, ceea ce înseamnă că termenul începe să curgă din ziua următoare și se împlinește în ultima zi. În decizia dată acum o lună și publicată miercuri în Monitorul Oficial, Curtea arată că mai multe prevederi din Codul de procedură civilă și din Codul civil cu privire la calculul termenelor nu sunt incidente în cazul termenului de preaviz la concediere, motivul fiind natura diferită a termenelor stabilite pe zile lucrătoare în Codul muncii, unde aplicarea regulilor din Codul civil în cazul termenelor pe zile ar duce la prelungiri nejustificate și contrare intereselor protejate în cazul raporturilor de muncă. Citește articolul
Preavizul în cazul concedierii este un drept al angajatului și presupune un minim de 20 de zile lucrătoare acordate acestuia pentru a-și găsi, eventual, un nou loc de muncă. Modul de calcul al acestui termen a fost recent tranșat printr-un recurs în interesul legii, dar sunt numeroase aspecte privind acordarea acestuia pe care angajatorii nu le respectă întotdeauna în practică. Citește articolul
În conformitate cu prevederile Codului muncii, salariații cu contract individual de muncă pe durată determinată nu pot fi discriminați față de salariații permanenți, cu excepția situațiilor în care există motive obiective pentru tratament diferit. În cazul unei concedieri, legea nu distinge între cele două tipuri de contracte atunci când discutăm despre preaviz și arătarea motivelor de concediere. Citește articolul
Probabil că nu toate aspectele din Codul muncii sunt clare pentru angajatori, însă cele mai importante sunt suficient de clare și nu ar trebui să apară în practică situații în care relația de muncă să se transforme într-o nesfârșită serie de abuzuri, iar faptul că munca se prestează sub autoritatea angajatorului nu reprezintă un drept absolut al acestuia să decidă „ce și cum”. Într-un context de precaritate, unele categorii de angajați sunt predispuse să accepte condiții de muncă ce presupun zero concedii, repaus săptămânal redus și ore de muncă în plus, cu riscurile aferente asupra sănătății și capacității lor de muncă. Iar când își găsesc vocea pentru a spune „stop”, angajatorii se debarasează de ei încălcând, până la momentul final al relației de muncă, cât mai multe norme legale.
Concediul medical suspendă contractul de muncă, iar salariații care caută să se folosească de acesta pentru a nu mai merge la muncă în perioada de preaviz nu fac decât să amâne momentul când relația de muncă cu respectivul angajator se încheie efectiv. Citește articolul
Există situații în care o salariată sau un salariat reîntors din concediul de creștere a copilului constată că postul pe care îl avea înainte de suspendarea contractului de muncă nu mai există, ca urmare a reorganizării activității firmei. Chiar dacă nu mai are un post pe care să se întoarcă sau unul similar/potrivit pregătirii profesionale, obligația angajatorului privind acordarea dreptului la preaviz de concediere încă există. Citește articolul
Una dintre greșelile frecvente ale angajatorilor în materia preavizului este considerarea că angajatul nu mai are dreptul, pe perioada de preaviz, la chestiunile pe care le primea înainte de anunțarea deciziei de plecare din firmă. Citește articolul
Faptul că din decizia de concediere lipsesc mențiunile privitoare la perioada de preaviz la care are dreptul angajatul, deși acesta a beneficiat efectiv de zilele de preaviz, nu va duce la anularea deciziei de concediere. Așa cum subliniază judecătorii, în speța de față, importantă, până la urmă, e acordarea efectivă a dreptului. Citește articolul
Salariații care sunt pe punctul de a fi concediați au o serie de drepturi. Nerespectarea multora din ele poate însemna că decizia de concediere e ilegală. Astfel, ea ar putea fi cenzurată în instanță. De la dreptul la acordarea unui preaviz, la limitarea cauzelor pentru care un salariat ar putea fi concediat (și, implicit, interzicerea oricăror concedieri pentru motive diferite de cele permise), salariatul beneficiază de o serie de protecții, în privința concedierii. Citește articolul
Preavizul la demisie și la concediere este tratat în legislația muncii ca un beneficiu pentru angajator, respectiv ca un beneficiu pentru salariat. De amândouă tipurile de preaviz se agață câte un termen de 20 de zile, numai că unul e prevăzut ca maxim și celălalt ca minim. Respectarea preavizului este importantă pentru salariat, care se poate trezi și cu consecințe neplăcute dacă absentează, în timp ce, pentru angajator, preavizul la concediere trebuie tratat cu mare atenție pentru a nu se ajunge la invalidarea concedierii de către o instanță de judecată. Citește articolul