În soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte a stabilit că în cazul termenului de preaviz la concediere nu este luată în calcul și ziua comunicării notificării de preaviz, ceea ce înseamnă că termenul începe să curgă din ziua următoare și se împlinește în ultima zi. În decizia dată acum o lună și publicată miercuri în Monitorul Oficial, Curtea arată că mai multe prevederi din Codul de procedură civilă și din Codul civil cu privire la calculul termenelor nu sunt incidente în cazul termenului de preaviz la concediere, motivul fiind natura diferită a termenelor stabilite pe zile lucrătoare în Codul muncii, unde aplicarea regulilor din Codul civil în cazul termenelor pe zile ar duce la prelungiri nejustificate și contrare intereselor protejate în cazul raporturilor de muncă. Citește articolul
Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă - vorbim de o excepție legală de la obligația de a respecta preavizul de către cel care își dă demisia. Uneori, salariatul are o apreciere mult prea subiectivă și chiar incorectă asupra ideii de neîndeplinire a obligațiilor de către angajator - ideea centrală e că e vorba de obligații contractuale, iar nu de promisiuni sau beneficii care nu au fost prinse niciodată într-o înțelegere bilaterală. Citește articolul
Chiar dacă angajatul e liber să decidă oricând să pună capăt raportului de muncă, pentru că libertatea muncii înseamnă și asta, trebuie să fie atent ce obligație contractuală și-a asumat în privința termenului de preaviz. Judecând după cum se poziționează și după cum reacționează uneori angajații care vor să-și schimbe locul de muncă, în sensul că dispar, pur și simplu, după ce-și depun demisia, am putea spune, fără exagerare, că nu toți angajații citesc ceea ce semnează. Citește articolul
Probabil că nu toate aspectele din Codul muncii sunt clare pentru angajatori, însă cele mai importante sunt suficient de clare și nu ar trebui să apară în practică situații în care relația de muncă să se transforme într-o nesfârșită serie de abuzuri, iar faptul că munca se prestează sub autoritatea angajatorului nu reprezintă un drept absolut al acestuia să decidă „ce și cum”. Într-un context de precaritate, unele categorii de angajați sunt predispuse să accepte condiții de muncă ce presupun zero concedii, repaus săptămânal redus și ore de muncă în plus, cu riscurile aferente asupra sănătății și capacității lor de muncă. Iar când își găsesc vocea pentru a spune „stop”, angajatorii se debarasează de ei încălcând, până la momentul final al relației de muncă, cât mai multe norme legale.
Faptul că din decizia de concediere lipsesc mențiunile privitoare la perioada de preaviz la care are dreptul angajatul, deși acesta a beneficiat efectiv de zilele de preaviz, nu va duce la anularea deciziei de concediere. Așa cum subliniază judecătorii, în speța de față, importantă, până la urmă, e acordarea efectivă a dreptului. Citește articolul
Preavizul la încetarea relaţiilor de muncă are durata fixă stabilită prin Codul muncii, indiferent că este vorba de demisie sau concediere. Totuşi, chiar dacă se află în preaviz, salariatul nu poate absenta de la locul de muncă sau să nu îndeplinească sarcinile de lucru, fără a suporta consecinţele atrase de un astfel de comportament. Citește articolul
În cazul plecării unui salariat dintr-un loc de muncă prin demisie, Codul muncii prevede o perioadă de preaviz ce nu poate depăşi 20 de zile lucrătoare, însă acest termen poate fi modificat doar cu acordul ambelor părţi. Mai exact, un salariat care şi-a dat demisia nu poate decide să nu respecte preavizul, ci o poate face doar dacă angajatorul său este de acord. Citește articolul
Preavizul există și la demisie, și la concediere în Codul muncii. O dată îl avem ca un drept de preaviz la concediere, dreptul aparținând, firește, salariatului care e dat afară, presupunând un termen minim de 20 de zile (când se rupe relația de muncă în timpul perioadei de probă nu se mai pune problema de preaviz, conform Codului). Iar a doua oară îl avem, la demisie, ca un termen în beneficiul angajatorului căruia un angajat al său îi pune în vedere că vrea să plece. Citește articolul
Preavizul la demisie și la concediere este tratat în legislația muncii ca un beneficiu pentru angajator, respectiv ca un beneficiu pentru salariat. De amândouă tipurile de preaviz se agață câte un termen de 20 de zile, numai că unul e prevăzut ca maxim și celălalt ca minim. Respectarea preavizului este importantă pentru salariat, care se poate trezi și cu consecințe neplăcute dacă absentează, în timp ce, pentru angajator, preavizul la concediere trebuie tratat cu mare atenție pentru a nu se ajunge la invalidarea concedierii de către o instanță de judecată. Citește articolul