avocatnet.ro 
Pe 20 mai, Înalta Curte a lămurit definitiv modul de calcul al termenului de preaviz la concediere: acesta începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării de preaviz şi se împlineşte în ultima zi a termenului. Nicio altă interpretare nu mai poate fi aplicată în practică, cum s-a întâmplat până acum. Astfel, cine are dreptul la minimul de 20 de zile de preaviz, începe să le calculeze nu din ziua în care a primit notificarea/decizia de concediere, ci din ziua următoare. Momentul comunicării documentului respectiv este cel relevant, iar nu, de pildă, momentul când s-a finalizat o eventuală cercetare disciplinară de unde angajatul a aflat astfel că va fi concediat. „Formalismele” acestea sunt, așadar, extrem de importante aici.
Cât de importantă e respectarea preavizului când dai afară un angajat? Atât de importantă încât poate duce la anularea unei concedieri în instanță. Tot Înalta Curte a spus, acum ceva ani, că nu se poate să compensăm această perioadă de preaviz la care are dreptul salariatul cu altceva. Mai mult decât a oferi efectiv preavizul, durata acestuia (care trebuie să nu fie sub minimul legal) trebuie expres menționată în decizia de concediere, altfel angajatorul va trebui să dovedească în instanță că a acordat perioada în mod efectiv.
Preavizul la concediere e stabilit în favoarea angajatului - este perioada de timp în care speră să-și găsească de muncă în altă parte, nefiind admisibilă concedierea sa de pe o zi pe alta. Preavizul la concediere nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare, contractele colective sau individuale putând să prevadă însă termene mai lungi de preaviz. Decizia de concediere trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, motivele care au stat la baza concedierii, durata preavizului, dar și criteriile de stabilirea a ordinii de priorități în cazul concedierilor colective, de pildă. Dacă preavizul nu este menționat în decizie, pentru că a fost omis, să zicem, dar el s-a acordat în mod efectiv, acest lucru putând fi demonstrat în instanță, concedierea nu este afectată din acest motiv, concluziona o instanță de la noi nu demult.
De asemenea, recent, subliniam că salariații cu contract individual de muncă pe durată determinată nu pot fi discriminați față de salariații permanenți nici când vine vorba de concediere -- legea nu distinge între cele două tipuri de contracte atunci când discutăm despre preaviz și arătarea motivelor de concediere. Preaviz există, așadar, și la contractele pe perioadă determinată atunci când e concediat salariatul.
Totodată, bine de știut că pe perioada preavizului, toate bonusurile și beneficiile care se acordau anterior se acordă în continuare.
laurms