Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă a apărut luni în Monitorul Oficial și a intrat în vigoare astăzi.
Actul normativ reglementează telemunca, ce reprezintă, în mod concret, o formă de organizare a muncii în care activitatea salariaților este desfășurată efectiv dintr-un loc complet diferit de sediul angajatorului, cu ajutorul tehnologiei. De exemplu, redactorii angajați de o firmă ce deține un site de informare generală ar putea lucra direct de acasă sau de la o cafenea, din moment ce activitatea lor implică munca pe internet.
Telemunca poate fi desfășurată doar voluntar, în mod regulat, în baza unui contract individual de muncă. Concret, telemunca este „forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informației și comunicațiilor”.
Telemunca se poate face doar dacă salariatul este de acord cu ea, iar angajatorului îi este interzis să-i modifice contractul în caz de refuz.
„Activitatea de telemuncă se bazează pe acordul de voință a părților și se prevede în mod expres în contractul individual de muncă odată cu încheierea acestuia pentru personalul nou-angajat sau prin act adițional la contractul individual de muncă existent. Refuzul salariatului de a consimți la prestarea activității în regim de telemuncă nu poate constitui motiv de modificare unilaterală a contractului individual de muncă și nu poate constitui motiv de sancționare disciplinară a acestuia”, prevede noua lege.
În desfășurarea activității lor, telesalariații trebuie să-și organizeze programul de lucru de comun acord cu angajatorul, iar efectuarea orelor suplimentare este permisă, cu acordul scris al persoanelor în cauză, numai pentru cei angajați cu normă întreagă. „Angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului, în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă, regulamentul intern și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, în condițiile legii”, este punctat în document.
De principiu, angajatorul este obligat să asigure toate condițiile necesare pentru ca un telesalariat să lucreze din alt loc decât sediul firmei (de exemplu, conexiune la internet, calculator etc.). Totuși, părțile au posibilitatea să stabilească și altfel aceste aspecte.
În expunerea de motive ce a însoțit Legea nr. 81/2018 în forma sa de proiect, inițiatorii explicau faptul că introducerea telemuncii va aduce avantaje atât angajatorilor, cât și salariaților. Mai precis, primii vor avea costuri administrative reduse (închirierea de spații, cheltuielile cu utilitățile sau consumul de carburanți), iar cei din urmă vor economisi banii și timpul ce sunt necesare deplasării la și de la locul de muncă.
Munca de acasă este permisă și acum
Codul muncii reglementează actualmente și munca la domiciliu, însă mai degrabă cu titlu general. Astfel, Legea telemuncii vizează exclusiv activitățile salariale ce pot fi desfășurate din alte locuri decât sediul angajatorului, deci inclusiv domiciliul propriu, însă numai cu ajutorul tehnologiei.
Salariații cu munca la domiciliu sunt, potrivit Codului muncii, persoanele care îndeplinesc de-acasă atribuțiile specifice funcției pe care o dețin. „În vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariații cu munca la domiciliu își stabilesc singuri programul de lucru. Angajatorul este în drept să verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă”, dispune actul normativ.
Contractele individuale de muncă la domiciliu pot fi încheiate numai în scris. Acestea trebuie să conțină neapărat precizarea că salariații lucrează de acasă, programul în cadrul căruia angajatorul poate verifica salariații și obligația firmei de a asigura transportul materiilor prime și materialelor folosite în activitate, precum și al produselor finite realizate.
Comentarii articol (10)