Ce trebuie să știe salariații despre repausul zilnic și săptămânal

Salariații au dreptul la repaus zilnic și săptămânal, recunoscut și reglementat de Codul muncii. De regulă, se lucrează opt ore pe zi, timp de cinci zile, cu două zile de repaus. Dar sunt sectoare de activitate și anumite profesii unde se lucrează chiar mai mult de opt ore. Dacă, de exemplu, vorbim de 12 ore de muncă pe zi, atunci e obligatoriu să existe un repaus de 24 de ore după, potrivit Codului.

Ce înseamnă, de fapt, repaus? Conform legislației muncii, repausul e orice perioadă de timp care nu este timp de muncă (însă nu vorbim de liberele legale aici). În contractul oricărui salariat trebuie să se regăseacă obligatoriu durata normală a muncii, exprimată în ore/zi și ore/săptămână. Așa, un salariat știe clar care este timpul său de repaus și dacă se încadrează în limitele trasate de lege.

"Salariații au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive", scrie în Cod. Dar dacă e vorba de munca în schimburi, atunci repausul nu poate fi mai mic de opt ore între schimburi.

"Repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern", scrie în Codul muncii.

Și dacă nu se acordă sâmbăta și duminica?

Dacă repausul nu se acordă în zilele de sâmbătă și duminică, ci în alte zile, salariații trebuie să primească un spor la salariu. Numai excepțional zilele de repaus se acordă cumulat, după o perioadă mai lungă de timp (maximum 14 zile calendaristice), iar pentru asta e nevoie de autorizare de la inspectoratul teritorial de muncă și de acordul sindicatului/reprezentanților salariaților. Iar în astfel de cazuri, prevede Codul muncii, salariații au dreptul la dublul compensațiilor acordate în mod normal pentru munca suplimentară.

Apoi, dacă se ivesc probleme care necesită lucrări urgente, repausul săptămânal poate fi întrerupt. Dar, de asemenea, și aici trebuie acordat respectivilor angajați o compensație care să fie de două ori mai mare decât cea pentru munca suplimentară.

Notă: Dacă tot vorbim de repaus și despre cum e el reglementat la noi, e cazul să ne amintim de ceva ce a spus Curtea de Justiție a Uniunii Europene în 2015 și anume că, pentru cei care nu au un loc de muncă fix, deplasările de acasă la primul client și de la ultimul client înapoi acasă sunt considerate timp de lucru, iar nu de repaus. Detalii despre decizia Curții și despre importanța ei pentru dreptul nostru, aici.

Reguli aparte se aplică în cazul celor care lucrează în schimburi. Repausul este tot de 48 de ore, numai că angajatorul trebuie să asigure un interval de cel puțin 48 de ore libere între ultima tură dintr-o săptămână și prima tură din săptămâna următoare. Iar, pe deasupra, cei ce lucrează în ture trebuie să primească măcar opt ore libere între schimburi, fără a se depăși 12 ore de lucru pe zi.

Atenție! Angajatorii care nu respectă regulile privitoare la repausul săptămânal pot primi amenzi între 1.500 și 3.000 de lei de la inspectorii de muncă.