Un angajat are patru contracte de muncă - unul cu societatea și alte trei cu filialele - și este, peste noapte, pus în fața opțiunii de a semna un nou contract, de data asta „unificat”, cu salariul redus, sub amenințarea demisiei. Deși juridic angajatul are dreptul să aibă mai multe contracte atâta vreme cât ele nu se suprapun, realitatea conform căreia un angajat cumulează 20 de ore de muncă într-o zi e greu „de înghițit”, inclusiv pe termen scurt. Admițând, de dragul exercițiului, că lucrurile stau așa, ajungem la întrebarea: pot fi angajatorii sancționați? Citește articolul
Angajații au dreptul la scurte perioade de repaus în timpul programului, între două zile de muncă, săptămânal și anual, pe lângă diverse alte libere la care au dreptul prin lege sau chiar contractele de muncă. Când intervine munca suplimentară și într-un regim constant, nu de excepție, echilibrul acestor perioade este ușor deranjat. Citește articolul
Deși munca în weekenduri, pe lângă cele cinci zile de lucru consecutive, nu este ceva interzis și poate apărea ca necesitate absolută din când în când, angajatorii uită sau se facă că uită de toate aspectele pe care trebuie să le aibă în vedere atât pentru a adresa această necesitate în condiții de legalitate, cât și pentru a remunera oamenii în mod corespunzător. Citește articolul
Atunci când programul de muncă este „impus de necesitățile” unității și sunt ignorate regulile care stau la baza repartizării timpului de muncă și cele care stabilesc perioadele minime pentru repaus, la un moment dat apar și situațiile care pot declanșa conflicte de muncă. De exemplu, în cazul unui program nelegal de muncă, angajatorul ajunge să suprapună peste dreptul la concediul de odihnă zile care ar trebui să fie, de fapt, pentru repausul săptămânal. Altfel spus, nerespectarea legii într-o privință determină nerespectarea unei alte prevederi și tot așa. Citește articolul
Formarea profesională la inițiativa angajatorului nu poate fi impusă angajatului, cu atât mai puțin atunci când acestuia i se pretinde să se formeze în timpul liber și când acesta lucrează în schimburi. În practică, poveștile privind formarea profesională plasează experiențele angajaților la extreme: fie angajatorii nu asigură formare, deși ar trebui, fie îi forțează pe angajați să urmeze cursuri de care aceștia nu sunt interesați. Citește articolul
Câțiva parlamentari au înregistrat recent o propunere legislativă pentru modificarea și completarea Codului muncii ce vizează, conform semnatarilor, flexibilizarea raporturilor de muncă. Propunerea vizează contractele cu timp parțial și include prevederi privind repartizarea programului de lucru, responsabilitatea salariaților în cazul suprapunerii programelor de lucru și compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite într-o perioadă mai lungă decât prevede acum codul. De asemenea, se propune modificarea prevederilor referitoare la repausul dintre două zile de muncă, care parlamentarii consideră că e mai lung cu o oră decât ar trebui și care aduce un blocaj în cazul salariaților care vor să presteze munca suplimentară, dar nu pot, din cauza legii. Aceeași propunere vizează eliminarea dreptului la cel puțin zece zile consecutive de concediu de odihnă neîntrerupt. Citește articolul
Lipsa acută de personal îi duce pe antreprenori în zona încălcărilor grave ale limitelor timpului de muncă și de repaus stabilite la nivel legislativ. De exemplu, munca 24 de ore cu 24 de ore repaus este de natură, chiar și pe termen scurt, să aducă prejudicii serioase sănătății angajatului care, din nevoia de a câștiga un salariu, acceptă orice condiții de muncă, chiar și inumane. Pe deasupra, se mai adaugă și un salariu plătit aleatoriu, pentru care angajatul e făcut să creadă că-l primește din mărinimia angajatorului, iar nu pentru munca prestată. De la relatări precum cea din materialul de azi, tinerii în căutarea unui loc de muncă se sperie și mai tare de perspectivele pe care le au aici. Citește articolul
Între același angajator și același angajat pot fi încheiate mai multe contracte de muncă, dacă se respectă regulile privind nesuprapunerea programelor de lucru, timpul de lucru și repausul săptămânal. Astfel, luând pe rând situațiile în care se dorește încheierea a două contracte de muncă între aceleași părți, în același timp, o singură situație este întotdeauna imposibilă. Citește articolul
Perioada de repaus zilnic nu face parte din perioada de repaus săptămânal, ci se adaugă la aceasta, chiar dacă o precedă în mod direct, subliniau recent judecătorii europeni. În materia repausului zilnic și săptămânal, Codul muncii trasează linii destul de clare pentru angajatori, dar legea nu este întotdeauna urmărită atent de angajatori, iar prevederile sunt interpretate în detrimentul drepturilor salariaților. Citește articolul
Repausul zilnic și repausul săptămânal sunt două drepturi distincte ale salariaților, astfel că angajatorii n-au voie să-l includă pe primul în al doilea atunci când repausul zilnic este urmat de repausul săptămânal, a stabilit recent Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Ba mai mult, această regulă trebuie respectată chiar dacă legislația națională prevede o perioadă de repaus săptămânal mai mare decât cea stabilită prin legislația europeană. Citește articolul