Legislația Uniunii Europene (UE) se opune ca o întreprindere să poată desemna o un terț responsabil de respectarea dispozițiilor UE privind perioadele de conducere și de repaus ale conducătorilor auto și să transfere astfel către aceasta din urmă răspunderea penală pentru încălcările acestor dispoziții, atunci când dreptul național nu permite luarea în considerare a încălcărilor astfel imputate prepusului menționat pentru a aprecia dacă întreprinderea de transport se conformează cerinței privind buna reputație. Este decizia pronunțată joi de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) într-o speță de vizează legislația austriacă, care le permitea transportatorilor să nu piardă niciodată certificarea din cauza nerespectării condiției bunei reputații dacă „pasau” responsabilitatea unui terț. Citește articolul
Între același angajator și același angajat pot fi încheiate mai multe contracte de muncă, dacă se respectă regulile privind nesuprapunerea programelor de lucru, timpul de lucru și repausul săptămânal. Astfel, luând pe rând situațiile în care se dorește încheierea a două contracte de muncă între aceleași părți, în același timp, o singură situație este întotdeauna imposibilă. Citește articolul
Perioada de repaus zilnic nu face parte din perioada de repaus săptămânal, ci se adaugă la aceasta, chiar dacă o precedă în mod direct, subliniau recent judecătorii europeni. În materia repausului zilnic și săptămânal, Codul muncii trasează linii destul de clare pentru angajatori, dar legea nu este întotdeauna urmărită atent de angajatori, iar prevederile sunt interpretate în detrimentul drepturilor salariaților. Citește articolul
Repausul săptămânal rămâne, în continuare, o problemă a practicii în materia raporturilor de muncă, dar a cărei rezolvare o regăsim în mai multe articole din Codul muncii, iar scopul repausului ar trebui să fie o prioritate pentru toate cele trei părți implicate într-o relație de muncă. În mod artificial, dar justificat, am inclus și statul în toată discuția aceasta, pentru că de la stat vin, de cele mai multe ori, banii pentru „repararea” stricăciunilor produse de suprasolicitarea prin muncă. Citește articolul
Perioada de repaus, potrivit Codului muncii, reprezintă orice perioadă care nu este timp de muncă, deci perioada în care salariatul dispune de timp liber, iar modul în care se acordă este strict reglementat. Când ne gândim la regula acordării acestui repaus în cazul celor ce lucreză cinci zile, în program normal de opt ore, ne gândim automat la repausul din zilele de sâmbătă și duminică. În practică există însă unități unde activitatea are alt specific și unde se muncește atât sâmbăta, cât și duminica, dar excepțiile sunt mai diversificate de atât. Chestiunea acordării corecte a repausului și a sporurilor pentru anumite situații când acesta nu e acordat conform regulii este mult mai complicată decât pare, la prima vedere, în Codul muncii.