avocatnet.ro 
Articol scris de Cristiana Manea, specialist în dreptul concurenței, attorney at law la Schoenherr și Asociații SCA.
Înţelegerile anticoncurenţiale privind fixarea prețurilor şi/sau împărţirea pieţelor reprezintă unul din motivele principale de sancționare a companiilor de către Consiliul Concurenței; conform celor mai recente date publicate de autoritate, din cele 19 investigaţii declanşate în anul 2017 privind posibile încălcări ale Legii concurenţei, cele mai multe investigaţii deschise vizează cartelurile (11).
Ce presupune o cooperare de "natură orizontală" și când poate fi considerată interzisă?
Cooperarea este considerată de "natură orizontală" în cazul în care un acord sau o practică stabilită în comun (concertată) intervine între concurenţi actuali sau potenţiali (e.g., între două societăţi active în cadrul pieţelor pentru acelaşi produs).
Legea concurenței interzice acordurile care au drept obiect sau efect restricţionarea concurenţei. În cazul în care un acord are drept obiect restricţionarea concurenţei, cu alte cuvinte, are potenţialul, prin însăşi natura sa, de a restricţiona concurenţa, atunci nu este necesară examinarea efectelor reale sau potenţiale ale acordului – iar acordul va fi sancționat ca atare. Pentru a exista efecte restrictive asupra concurenţei, acordul trebuie să aibă sau să poată avea un impact negativ semnificativ asupra cel puţin unuia dintre parametrii de concurenţă de pe piaţă, cum ar fi preţul, rezultatele, calitatea şi diversitatea produselor sau inovaţia. O astfel de evaluare a efectelor restrictive trebuie realizată, în mod normal, în contextul juridic şi economic real în care ar avea loc concurenţa în absenţa acordului respectiv.
De exemplu, acordurile de producţie (e.g., care pot apărea între două sau mai multe companii pentru fabricarea de bunuri) pot da naştere la o limitare directă a concurenţei în care părţile ajung să reducă capacitățile de producţie. Acordurile de comercializare (e.g., acorduri de achiziții între furnizori) pot conduce la îngrijorări legate de stabilirea preţului.
Cum se poate colabora cu un competitor. Stabilirea unor reguli de conformitate
Deși cooperarea cu un competitor nu este interzisă propriu-zis prin legislația de concurență, trebuie acordată o atenție deosebită domeniului şi obiectivului cooperării, respectiv măsurii în care părțile ajung să îşi desfășoare activitatea într-o manieră comună în vederea colaborării.
De asemenea, trebuie gestionat cu mare atenție schimbul de informaţii dintre părțile la acord. Un astfel de schimb poate fi considerat a conduce la restricţionarea concurenţei atunci când permite companiilor să fie la curent cu strategiile de piaţă ale concurenţilor lor, iar comunicarea de informaţii în acest scop pot fi sancționată drept o înţelegere de tip cartel. Este cu atât mai gravă situaţia în care între concurenţi se realizează un schimb de informaţii individualizate privind preţurile sau cantităţile viitoare avute în vedere.
Companiile trebuie să dea dovadă întotdeauna de o atitudine prudentă vizavi de relația cu concurenții lor. De aceea, companiile trebuie să urmărească, în mod constant, prin training-uri și programe de conformitate specifice, ca angajații lor - cu atât mai mult cei care interacționează, prin natura poziției lor, cu angajați ai unor competitori, în cadrul unor negocieri sau altor activități similare - să cunoască, să respecte și să aplice un set de reguli stabilite centralizat (printr-un manual antitrust sau o politică de respectare a legislației de concurență) în cadrul acestor relații comerciale.
Ghidul concurenței pentru firme este o serie de articole menită să informeze despre pericolele practicilor incorecte pentru afaceri, aceasta fiind oferită de specialiștii Schoenherr și Asociații.
consultnet