Responsabilul cu SSM: Cine se ocupă de protecție și prevenire, în funcție de numărul de salariați al firmei

Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și normele sale de aplicare prevăd obligația companiilor de a avea un responsabil cu SSM, așa cum am scris într-un articol anterior. Concret, cele patru variante posibile sunt:

• asumarea de către angajator a activităților de prevenire și protecție;
• desemnarea unuia sau mai multor salariați responsabili cu prevenirea și protecția;
• înființarea unui serviciu intern de prevenire și protecție;
• contractarea unui serviciu extern de prevenire și protecție.

Activitățile de prevenire și de protecție trebuie desfășurate în funcție de numărul de salariați, ceea ce înseamnă că în unele cazuri nu este necesar neapărat un responsabil sau un serviciu intern ori extern. Este vorba de firmele mai mici, unde chiar angajatorul poate prelua aceste activități, dacă este persoană fizică.

„În cazul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici, în care se desfășoară activități fără riscuri deosebite, angajatorul își poate asuma atribuțiile din domeniul securității și sănătății în muncă pentru realizarea măsurilor prevăzute de prezenta lege, dacă are capacitatea necesară în domeniu”, scrie în lege.

În normele Legii SSM se face referire la întreprinderile cu maximum nouă salariați, în care angajatorul poate desfășura activitățile din domeniul SSM, însă numai dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, aceste condiții:

• activitățile desfășurate la companie nu sunt industriale;
• angajatorul își desfășoară activitatea profesională în mod efectiv și cu regularitate la firmă;
• angajatorul a urmat cel puțin un program de pregătire în domeniul SSM, cu o durată minimă de 40 de ore (este necesar un document de absolvire a programului).

În cazul companiilor care au între zece și 49 de salariați, tot angajatorul poate face prevenirea și protecția, dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, aceste condiții:

• activitățile desfășurate la companie nu sunt industriale;
• angajatorul își desfășoară activitatea profesională în mod efectiv și cu regularitate la firmă;
• angajatorul a urmat cel puțin un program de pregătire în domeniul SSM, cu o durată minimă de 40 de ore (este necesar un document de absolvire a programului);
• riscurile identificate la firmă nu pot duce la accidente sau boli profesionale cu consecințe grave, ireversibile sau chiar la deces ori invaliditate.

Așadar, dacă firma are până la 49 de salariați, angajatorul poate prelua partea de prevenire și protecție, însă dacă nu sunt îndeplinite condițiile enumerate mai sus, este obligatorie desemnarea unui responsabil, înființarea unui serviciu intern sau contractarea unui serviciu extern.

La firmele care au între 50 și 249 de angajați, este obligatoriu responsabilul cu SSM, serviciul intern sau serviciul extern. Însă la companiile care au de la 250 de salariați în sus este posibilă doar folosirea serviciului intern sau a serviciului extern.

Serviciul intern de prevenire și protecție este reprezentat de toate resursele materiale și umane folosite în activitățile de prevenire și protecție la nivelul companiei. Referitor la serviciul extern, este vorba de persoanele juridice sau fizice care pot presta legal servicii de protecție și prevenire în domeniul SSM.

Notă: Acest articol face parte dintr-o campanie informativă dedicată informării angajatorilor despre obligațiile pe care le au în domeniul SSM. Toate articolele din serie pot fi citite aici.