Studiu EY: 65% dintre firme petrec mai mult de două zile pe lună pentru pregătirea declarațiilor fiscale

Rezultatele sondajului derulat recent în rândul a 80 de companii din România relevă o imagine deloc surprinzătoare a realității fiscale. Povara administrării fiscale este principala îngrijorare a acestora.

Astfel, 65% dintre directorii financiari ai companiilor din România declară că petrec mai mult de două zile în fiecare lună pentru a pregăti declarații fiscale pentru ANAF. Deși utilizează un software pentru pregătirea automatizată a acestor declarații, 77% dintre directorii financiari spun că pregătirea declarațiilor de TVA le ocupă cel mai mult timp.

Având în vedere aceste aspecte contradictorii, putem identifica două posibile explicații:

1. fie soluțiile IT utilizate nu sunt eficiente sau adaptate suficient,
2. fie modificările fiscale sunt atât de dese încât soluțiile IT nu ajung să țină pasul.

Una dintre cauzele posibile ale acestei stări de fapt ar putea fi schimbările dese ale regulilor fiscale și complicarea mecanismelor de raportare. O asemenea volatilitate nu face decât să consume resursele companiilor în vederea conformării cu regulile fiscale și să facă mai complicată administrarea fiscală din partea ANAF.

În ultimii zece ani, România a redus durata de completare și plătire a taxelor cu aproximativ 40 de ore/an, ajungând ca, în anul 2017, să ocupe locul 21 în clasamentul european, cu 163 de ore pe an, aproximativ două zile lucrătoare/lună. În comparație cu media europeană, România pregătește și plătește taxele într-un interval de timp mai mare, cu 14 ore/an mai mult timp petrecut în derularea acestor acțiuni.

Estonia este țara cu cea mai redusă durată de timp petrecut cu pregătirea și plata taxelor, cu 50 de ore pe an sau o jumătate de zi lucrătoare pe lună. Aceasta este urmată în top de San Marino (52 de ore) și Luxembourg (55 ore).  La polul opus, cu cele mai multe ore înregistrate pe an pentru pregătirea și plata taxelor se află bulgarii cu 453 de ore/an adică 56 de zile, dar și Bosnia și Herțegovina (411 ore/an). (Sursa: Banca Mondială)

“Este surprinzător că, deși vedem în jurul nostru un avans uriaș al tehnologiilor de orice fel, simpla raportare fiscală în România încă dă bătăi de cap directorilor financiari. Dacă ne uităm la alte state membre UE, precum Ungaria, Polonia, Spania, observăm că este posibilă implementarea unor modalități electronice de raportare fiscală extrem de eficiente. Sperăm ca aceste soluții să fie adoptate și de ANAF. Acest lucru ar face viața mai ușoară nu doar companiilor, ci ar ajuta și la identificarea mult mai facilă a celor care eludează legea”, a declarat Adrian Teampău, partener asociat, Diviza de impozite indirecte, EY România.

Cât privește interacțiunea cu ANAF, deși majoritatea directorilor financiari (59%) declară că se așteaptă la taxe și impozite suplimentare de plată în urma controalelor fiscale, 55% dintre aceștia nu știu dacă vor contesta impozitele și taxele suplimentare impuse de ANAF. Doar 42,5% au declarat că ar depune contestație într-o asemenea situație.

În relația cu ANAF, o majoritate covârșitoare a directorilor financiari din România (95%) sunt de acord că derularea unor controale prin metode electronice ar fi mai eficientă și, probabil, mai puțin intruzivă în activitatea companiilor. Nu de puține ori, contribuabilii au denunțat faptul că multe dintre inspecțiile fiscale derulate s-au întins pe perioade destul de mari de timp, unele dintre acestea depășind chiar termenul legal.

„Această situație reflectă în mod fidel abordarea organelor fiscale în cadrul inspecțiilor fiscale, în practică fiind din ce în ce mai rare cazurile în care inspecțiile se încheie fără impunerea de obligații suplimentare de plată. Industrii care până acum câțiva ani se confruntau cu sume simbolice la sfârșitul unei inspecții fiscale trebuie să facă față unor ajustări ale bazei de impozitare de ordinul sutelor de milioane de euro. Chiar și societățile aflate în top zece al celor mai mari plătitori de taxe și impozite, care nu se mai confruntaseră cu inspecții fiscale pe perioade mari de timp, unele chiar și de zece ani, au fost controlate în ultima perioadă. În consecință, plata de sume consistente cu titlu de impozite nu te scapă de inspecția fiscală. A crescut frecvența cu care organele fiscale recalifică forma unei tranzacții sau consideră că o anumită activitate nu are scop economic în baza art. 11 din Codul fiscal. Recomandăm clienților să atace actele de impunere, cu atât mai mult cu cât instanțele de judecată au acumulat o practică bogată în materie fiscală în ultimii ani și pot discerne, de cele mai multe ori, între o impunere valabilă și un abuz de interpretare”, spune Emanuel Bancilă, coordonatorul practicii de litigii și controverse fiscale din cadrul Radu și Asociații SPRL.