Dreptul la concediul anual de odihnă de minimum 20 de zile lucrătoare este stabilit prin Codul muncii. Acesta nu poate fi cedat (altui salariat) și nici nu se poate renunța la el.
Fiecare salariat trebuie să-și poată lua anual măcar 20 de zile libere, dar nimic nu-i împiedică pe salariați să negocieze în contractele cu angajatorii mai multe zile de concediu de odihnă într-un an (iar unele legi prevăd pentru anumite categorii de angajați mai multe zile libere). Mai exact, în Codul muncii scrie că „durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective de muncă aplicabile”.
Salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani au dreptul la un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin trei zile lucrătoare, mai scrie în Cod.
În legislație se prevede că efectuarea concediului de odihnă se face în baza unei programări colective (cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților) sau individuale (cu consultarea salariatului), în funcție de situație. Programarea trebuie făcută până la sfârșitul anului curent pentru următorul an.
„În cazul în care programarea concediilor se face fracționat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puțin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt”, este subliniat în Codul muncii.
Important! Concediul de odihnă nu este o perioadă neplătită, indemnizația de concediu de odihnă trebuind plătită de angajator, cu minimum cinci zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu. Aceasta reprezintă o medie zilnică a drepturilor salariale din ultimele trei luni, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Zilele rămase de anul trecut și liberele ce nu se includ în CO
Se întâmplă adesea ca salariaților să le mai rămână zile de concediu neluate într-un an. Concret, cei cărora le-au rămas zile de CO din 2018 nu le vor pierde, pentru că ele se reportează și vor putea fi luate până cel târziu la mijlocul anului 2020.
Concret, Codul muncii stabilește că, „în cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual”.
Pentru zilele de CO neefectuate nu se pot da bani la schimb, compensarea acestora fiind posibilă doar dacă încetează contractul individual de muncă al salariatului care mai avea libere de luat.
Mai departe, e foarte important de reținut că în concediul de odihnă nu se includ liberele legale date prin Codul muncii, când toți angajații au dreptul să stea acasă. De asemenea, nu se includ nici liberele acordate pentru evenimente familiale deosebite (căsătorii, decese etc.), la care salariatul are dreptul în plus față de zilele de CO, conform Codului muncii.
Angajatorul nu are voie, așadar, să includă în CO zilele de sărbătoare legală, liberele plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, zilele de concediu medical, de maternitate, risc maternal sau concediu de îngrijire a copilului bolnav. O precizare importantă este pentru salariații de altă religie: liberele lor speciale nu se pot suprapune cu zilele de CO - chestiune lămurită anul trecut în legislație, printr-o prevedere adusă de Legea nr. 88/2018.
Notă: În legi speciale pot exista prevederi mai avantajoase pentru acordarea CO pentru anumite categorii de angajați (ai statului, în principal). De exemplu, noua legislație a inspectorilor de muncă stabilește că inspectorii au dreptul la un concediu anual de 25 de zile, iar dacă au peste zece ani vechime în muncă beneficiază anual de un concediu de 30 de zile lucrătoare.
Comentarii articol (13)