Modificările recente aduse Ordonanței de urgență nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor vizează o serie de noi obligații impuse în special angajatorului, dar și angajatului.
Potrivit ordonanței, cel puțin o lună din perioada totală a CCC este alocată părintelui care nu a cerut acest drept. Astfel, prin modificările aduse recent de Legea nr. 89/2019, angajatorul celuilalt părinte este obligat să aprobe luna de concediu, iar perioada în care se acordă aceasta se stabilește de comun acord cu angajatul. Obligația de a acorda acest concediu când e cerut este acum prevăzută expres în OUG nr. 111/2010.
E bine de știut că luna de concediu nu este transferabilă, în sensul că dacă părintele refuză să beneficieze de ea, aceasta nu i se va acorda partenerului său, iar părintele nici nu va beneficia de indemnizația la care ar fi avut, altfel, dreptul.
Părintele salariat are dreptul să iasă mai repede din concediul de creștere a copilului și să revină la muncă. Dar în cazul în care face acest lucru, atunci el este obligat, mai nou, să își anunțe în scris angajatorul cu cel puțin 30 de zile înainte de a se întoarce la serviciu. Dacă salariatul dorește să reia raportul de muncă înainte să se încheie concediul de creștere, el are dreptul la un stimulent de inserție pe toată perioada cât ar fi continuat CCC. Salariatul nu poate beneficia și de indemnizația de creștere a copilului, și de stimulentul de inserție în același timp.
Dacă părintele optează să revină la serviciu și să beneficieze de stimulentul de inserție, atunci angajatorului îi este interzis să îl concedieze pe perioada în care acesta primește stimulentul. Interdicția concedierii se extinde o singură dată, pentru șase luni de la revenirea definitivă a salariatului la locul de muncă. De asemenea, angajatorul nu are dreptul nici să restricționeze accesul salariatului la stimulentul de inserție.
În cazul în care angajatorul nu respectă prevederile cu privire la stimulentul de inserție și la concedierea salariatului, el riscă o amendă între 5.000 și 10.000 de lei.
Notă: Nu se consideră încălcare a acestor din urmă prevederi dacă angajatorul concediază pentru motive care țin de reorganizarea judiciară a firmei sale sau de faliment.