avocatnet.ro 
Propunerea legislativă pentru stabilirea indicatorilor minimali de ierarhizare privind salarizarea personalului din economia naţională a fost adoptată inițial de Parlament în iunie 2020, dar, o lună mai târziu, a picat testul de constituționalitate. În acest context, propunerea legislativă și-a reluat de la zero parcursul legislativ, luni fiind respinsă la prima Cameră din Parlament, respectiv la Senat. Acum, propunerea se îndreaptă spre votul decisiv al deputaților.
Concret, pe lângă salariul minim stabilit de Guvern, potrivit propunerii, ar urma să funcționeze o serie de coeficienți minimali de ierharhizare. Aceștia ar urma să se înmulțească cu salariul minim și să rezulte în mai multe niveluri de salarizare, unde cel mai de jos corespunde muncitorilor necalificați (și care este 1, deci nu va duce la nicio schimbare) și cel mai de sus să fie pentru cei cu studii superioare de lungă durată cu doctorat în domeniul activității desfășurate (în acest caz, coeficientul fiind 2).
Acești coeficienți minimali ar fi aplicabili pentru toate categoriile de salariați încadrați pe funcții pentru care e obligatoriu un nivel de calificare.
"Prezenta lege stabilește coeficienții minimali de ierarhizare salarială pentru sectoare de activitate pentru care nu au fost încheiate contracte colective de muncă aplicabile la nivelul întregului sector de activitate și pentru care nu există legi speciale privind salarizarea sau contract colectiv de munca la nivel de unitate în vigoare", scrie în proiect.
Cu excepția sectorului construcțiilor, nu există astfel de indicatori minimali de ierarhizare privind salarizarea personalului din economia națională, subliniază cei ce propun această reglementare. Nu se motivează însă de ce introducerea unor astfel de indicatori e necesară, de ce ar fi benefică ori ce impact ar avea.
În prezent, avem mai multe tipuri de salarii minime: valoarea general aplicabilă, de 2.300 de lei; salariul minim brut diferențiat pentru cei care ocupă funcții ce necesită studii superioare, dacă au o vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul acelor studii, de 2.350 de lei; și un salariu minim în sectorul construcțiilor, în valoare de 3.000 de lei.
Dacă propunerea de față va ajunge lege la un moment dat, atunci angajatorii vor trebui să asigure salarii minime diferite, în funcție de pregătirea profesională. Pentru unii, propunerea sună cunoscută, amintind de aplicări anterioare ale acestui mecanism, din vremea când exista un contract colectiv de muncă la nivel național.
Conform Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, coeficienții minimi de ierarhizare se împărțeau în patru categorii, de la cel mai mic nivel, al muncitorilor necalificați (coeficientul fiind 1, exact ca în propunerea de față), până la cel aferent studiilor superioare (coeficientul fiind 2, și acesta la fel ca cel propus în proiect).
Coeficienții se aplicau salariului minim negociat la nivel de unitate (reamintim că minimul la 1 ianuarie 2007 era de 440 de lei). Comparativ cu lista propusă acum, cei din trecut erau mai puțini la număr, însă valoarea maximă era 2, la fel ca în cazul actului normativ ce a fost votat final de deputați.
Atenție! Proiectul NU se aplică momentan. Acesta trebuie să treacă iar de Parlament, trebuie aprobat de președintele statului și publicat în Monitorul Oficial ca să intre în vigoare.
pacepa_2001