Unele firme ar putea să nu mai poată stabili filiale, sucursale sau reprezentanțe în statele cunoscute pentru spălarea de bani

Băncile, furnizorii de servicii financiare sau contabilii au, deja, foarte multe obligații de conformare în ceea ce privește legislația privind prevenirea spălării de bani și a finanțării terorismului.

Nici nu au trecut trei săptămâni de la intrarea în vigoare a unei noi legi în domeniu (e vorba de Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, că, deja, se prefigurează și alte schimbări.

Mai exact, România va trebui să transpună a cincea directivă privind prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului (Directiva nr. 2018/843 [...] de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și2013/36/UE) până în ianuarie 2020.

Una din modificări va avea un impact major asupra persoanelor obligate la măsuri relevante în domeniu (măsurile variază, de la cunoașterea clientelei, în scopul identificării riscului ca serviciile persoanelor obligate să fie folosite pentru mascarea veniturilor din crime, la transparență în privința beneficiarului real din spatele unor tranzacții).

E vorba de faptul că astfel de persoane, uneori, nu vor putea să stabilească filiale, sucursale sau reprezentanțe în state identificate ca având un grad înalt de risc în privința spălării banilor și a faptelor de terorism.

Faptul că se va ajunge la o astfel de interdicție nu este un lucru cert și, deocamdată, este prea devreme să ne dăm seama, cu exactitate, când se va aplica această limitare. Practic, directiva stabilește că țările Uniunii Europene (deci, inclusiv România) vor trebui să adopte măsuri pentru a limita efectele tranzacțiilor făcute cu țări cu grad înalt de risc.

Interzicerea stabilirii filialelor, sucursalelor sau a reprezentanțelor este o opțiune, care se aplică în funcție de circumstanțe. Această interdicție este doar una din opțiunile posibile în astfel de situații. Directiva prevede doar că trebuie adoptate măsuri adecvate, nu, neapărat, acea măsură a interdicției (limbajul folosit fiind „aplică, după caz, una sau mai multe dintre următoarele măsuri”).

În orice caz, nu ar fi de mirare ca legislația de transpunere să fie mult mai specifică și să stabilească anumite cazuri concrete în care interdicția se va aplica, indiferent de situație. Poate fi vorba de cazurile în care unele state sunt sancționate internațional sau când acele state reprezintă o sursă periculoasă de activități de spălare de bani și de finanțare a terorismului.

Ce este cert este că orice măsuri aplicate trebuie să aibă în vedere riscul pe care tranzacțiile cu state cu grad înalt de risc îl pot avea. În continuare, conform preambulului Directivei nr. 2018/843, accentul va cădea pe cunoașterea clientelei (puteți citi mai multe despre ultimele evoluții din domeniu, deja aplicabile, aici).

Totuși, tendința este de a se trece de la măsuri generale, pe care să le pună în aplicare entitățile obligate în domeniu (bănci, furnizori de servicii financiare etc.), la prevederi cât mai specifice. De aceea, am spus și că nu poate fi exclusă posibilitatea existenței (măcar) a unor situații când interdicția de mai sus să fie singura măsură valabilă.

Atenție! Interdicția nu se va aplica și dacă, până la momentul în care aceasta devine efectivă, există deja persoane cu filiale, sucursale sau reprezentanțe deja stabilite în țările cu risc ridicat. În astfel de cazuri, directiva prevede clar că existența unor astfel de forme de activitate trebuie să ducă la alte măsuri decât interzicerea activității pe teritoriile în cauză.

În final, pentru identificarea statelor cu grad înalt de risc în privința spălării banilor și a finanțării terorismului, atribuțiile îi revin Comisiei Europene.

La acest moment, cadrul legal în domeniul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului este stabilit de Legea nr. 129/2019. Aceasta a intrat de mai puțin de trei săptămâni în vigoare și aduce o serie de modificări, precum: o detaliere suplimentară a obligațiilor de cunoaștere a clientelei (precum și exceptări care vizează monedele electronice); obligații pentru firme de a arăta cine le controlează, cu adevărat; sau extinderea obligațiilor de raportare a tranzacțiilor la autorități.

Atenție! Posibila interdicție de stabilire a filialelor, sucursalelor sau reprezentanțelor nu se aplică, momentan. Pentru aceasta, statul român trebuie să transpună directiva până în ianuarie 2020. Totuși, nu poate fi exclusă posibilitatea ca procedura de transpunere să dureze mai mult, cum se întâmplă cu multe alte directive europene.