UPDATE: Piața muncii temporare a crescut cu circa 20% în prima jumătate a anului. Principalele aspecte de reținut în materia leasingului de personal

Leasingul de personal este o soluție preferabilă uneori pentru entitățile care au nevoi temporare de muncă în anumite locații sau perioade din an, care sunt la început de drum în business ș.a.m.d. Agentul de muncă oferă prin contract unei alte entități, persoană fizică sau juridică, unul sau mai mulți angajați ai săi care să lucreze sub supravegherea și îndrumarea acelei entități.

Munca prin agent de muncă temporar este reglementată în Codul muncii și, în mod special, în HG nr. 1256/2011. Trei actori sunt implicați în leasingul de personal:

• agentul de muncă temporară: firmă autorizată care încheie contracte de muncă temporară cu salariaţi pentru a-i pune la dispoziţia altei entități (utilizatorul), pentru a lucra pe perioada stabilită de contractul de punere la dispoziţie sub supravegherea şi conducerea acestuia;
• utilizatorul: firmă sau persoană fizică pentru care și sub supravegherea și conducerea căreia munceşte temporar un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară;
• salariatul de muncă temporară: cel care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară, în vederea punerii la dispoziţia unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă.

În cadrul acestui triunghi se încheie două contracte: cel de muncă temporară, între agent și salariat, și cel de punere la dispoziție încheiat între agent și utilizator (Codul muncii listează chestiunile obligatoriu de regăsit într-un asemenea contract, inclusiv comisionul primit de agent și remunerația salariatului temporar, condițiile de muncă și durata misiunii).

Utilizatorul are aici interesul de a acoperi un necesar de muncă temporar -- "executarea unei sarcini precise și cu caracter temporar", potrivit Codului muncii. Oamenii care vor veni să presteze muncă pentru acesta nu sunt tehnic vorbind angajații săi, ci ai firmei cu care a încheiat un leasing de personal (agentul de muncă temporară).

"Serviciul de agent de muncă temporară este o soluţie rentabilă pentru organizaţiile care se află în una dintre următoarele situaţii:

• desfăşoară un proiect în ţară, în altă localitate decât cea în care îşi au sediul, şi au nevoie de angajaţi pentru o perioadă determinată;
• activează în domenii care prezintă o sezonalitate ridicată şi necesită un volum mai mare de personal în anumite perioade ale anului;
• se află la început de drum sau tocmai au demarat un nou proiect şi nu pot estima profitul activităţii recent începute, astfel că nu se pot face angajări pe perioade nedeterminate.

Practic, avantajele folosirii leasingului de personal vizează accesul rapid şi facil la forţa de muncă potrivită cerinţelor utilizatorului, reducerea costurilor şi a timpului necesar pentru recrutarea oamenilor potriviţi, accesul la servicii de consultanţă privind relaţiile de muncă şi salarizarea personalului", spuneau specialiștii de la BIA - Human Resource Management Services pentru redacția noastră acum ceva timp.

Condiționări de timp

Tocmai pentru că vizează acoperirea unor nevoi de muncă temporară, leasingul de personal nu se poate prelungi prea mult în timp - fiecare misiune care face obiectul contractului dintre agent și utilizator, mai exact.

Misiunea de muncă temporară se stabilește pentru un termen care nu poate fi mai mare de 24 de luni, potrivit Codului muncii, iar, cu toate prelungirile eventuale, nu se pot depăși 36 de luni.

Citește și: Folosirea excesivă a unui salariat temporar, de către același angajator, trebuie împiedicată, spune CJUE. Codul muncii nu conține limitări

Obligații ale utilizatorului

Utilizatorul salariaților temporari are următoarele obligații, potrivit normelor:

• să informeze salariații temporari cu privire la toate locurile de muncă vacante existente, în vederea asigurării egalității de șanse cu ceilalți angajați cu contract pe durată nedeterminată la utilizator, pentru obținerea unui loc de muncă permanent;
• să asigure salariatului temporar accesul la cursurile de pregătire profesională pe care le organizează pentru salariații săi;
• să pună la dispoziția reprezentanților salariaților informațiile cu privire la utilizarea salariaților temporari, în cadrul informării generale privind ocuparea forței de muncă;
• să asigure salariaților temporari aceleași drepturi cu cele ale salariaților angajați cu contract individual de muncă la utilizator, conferite de lege, de regulamentul intern sau de contractul colectiv de muncă aplicabil utilizatorului, precum și de orice alte reglementări specifice aplicabile utilizatorului;
• să ofere și să prezinte informații exacte și reale privind utilizarea salariaților temporari atunci când sindicatele sau, după caz, reprezentanții salariaților, înființați potrivit legii, solicită situația încadrării personalului propriu.

Egalitatea de tratament între salariații temporari și salariații proprii ai utilizatorului

Salariații temporari au acces la toate serviciile și facilitățile acordate de utilizator, în aceleași condiții ca și ceilalți salariați ai acestuia. Codul muncii stabilește în clar acest principiu al egalității de tratament.

O fațetă a acestui principiu este salariul egal pentru muncă egală: mai exact, salariul angajatului temporar trebuie să fie la fel cu al angajatului permanent, propriu al utilizatorului care prestează aceeași muncă.

"În măsura în care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luându-se în considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de muncă și care prestează aceeași muncă sau una similară, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul utilizatorului", prevede, în continuare Codul muncii.

Notă: Aspectul egalității de tratament este tratat pe larg de doi avocați, în acest material.

Întreprinderile utilizatoare care nu respectă principiul egalității de tratament al salariaților temporari pot fi sancționate:

• cu sume cuprinse între 2.000 lei și 3.000 lei, pentru încălcarea condițiilor de bază de muncă și de angajare;
• cu sume cuprinse între 5.000 lei și 10.000 lei, în cazul în care întreprinderea utilizatoare nu respectă, parțial sau total, măsurile impuse de inspectorii de muncă, ca urmare a unei inspecții.

De unde își ia salariatul banii și cine-i plătește contribuțiile?

Pe toată durata misiunii salariatul temporar beneficiază de salariul plătit de agentul de muncă temporară. Negocierea salariului se face cu agentul temporar de muncă, evident, chestiunea salariului minim brut pe țară trebuie respectată și aici.

Agentul de muncă temporară este cel care reține și virează toate contribuțiile și impozitele datorate de salariatul temporar statului.

Numai excepțional pot fi plătite de utilizator - dacă, în termen de 15 zile calendaristice de la scadență, sumele nu au fost plătite, salariatul temporar poate cere utilizatorului banii, care-i va recupera apoi de la agent.