1. În contractul individual de muncă încheiat pe perioadă determinată se va preciza atât durata, cât și data începerii, respectiv data încetării. În cazul contractelor de muncă pe perioadă determinată este esențial punctul C. lit. b) - durata contractului și specificarea datei de la care produce efecte contractul de muncă și data la care acesta încetează. Atât data începerii raportului de muncă, cât și data încetării fac parte din durata contractului.
2. Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult trei contracte individuale de muncă pe durată determinată.
3. Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de trei luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive.
4. Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni.
5. Contractele de muncă pe durată determinată succesive nu pot avea o durată mai mare de 12 luni.
6. Angajatorii pot angaja personal pe perioadă determinată în următoarele situații:
- înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepția situației în care acel salariat participă la grevă;
- creșterea și/sau modificarea temporară a structurii activității angajatorului;
- desfășurarea unor activități cu caracter sezonier;
- în situația în care este încheiat în temeiul unor dispoziții legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;
- angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă;
- ocuparea unei funcții eligibile în cadrul organizațiilor sindicale, patronale sau al organizațiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
- angajarea pensionarilor care, în condițiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
- în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.
8. Salariatul încadrat cu contract individual de muncă pe durată determinată poate fi supus unei perioade de probă, care nu va depăși:
- 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;
- 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 și 6 luni;
- 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni;
- 45 de zile lucrătoare în cazul salariaților încadrați în funcții de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.
9. Prevederile art. 68-73 din Codul muncii, care reglementează concedierile colective, nu se aplică în cazul contractelor individuale de muncă încheiate pe durată determinată, cu excepția cazurilor în care aceste concedieri au loc înainte de data expirării acestor contracte.
10. Angajatorii sunt obligați să informeze salariații angajați cu contract individual de muncă pe durată determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante, corespunzătoare pregătirii lor profesionale, și să le asigure accesul la aceste locuri de muncă în condiții egale cu cele ale salariaților angajați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Această informare se face printr-un anunț afișat la sediul angajatorului.
11. În privința condițiilor de muncă și de angajare, salariații cu contract individual de muncă pe perioadă determinată nu vor fi tratați mai puțin favorabil decât salariații permanenți comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de muncă.
12. Contractul individual de muncă pe perioadă determinată poate fi cu normă întreagă sau cu timp parțial.
Deși ne aflăm, cel puțin teoretic, în situația unor contracte atipice reglementate distinct, se poate observa că lucrătorii care au contracte de muncă pe perioadă determinată se bucură de aceleași drepturi și au aceleași obligații pe care le au și lucrătorii încadrați pe perioadă nedeterminată. Totodată, fiind în situația unui contract de muncă pe perioadă determinată, raportul de muncă încetează de drept la sfârșitul perioadei pentru care a fost încheiat.
După expirarea perioadei pentru care a fost încheiat contractul de muncă, părțile pot, de comun acord și în situațiile prevăzute de lege, fie să prelungească valabilitatea acestuia, fie să-l transforme într-un contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
În același timp, angajatorii pot încheia contracte de muncă pe durată determinată numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în actele normative, regula fiind cea a încheierii contractelor de muncă pe perioadă nedeterminată. Deși nu au existat foarte multe situații, atunci când un contract de muncă este încheiat pe durată determinată peste limita maximă permisă sau cu nerespectarea condițiilor impuse de lege, acesta poate fi interpretat ca fiind încheiat pe perioadă nedeterminată.
O atenție deosebită trebuie acordată momentului în care expiră perioada pentru care a fost încheiat contractul de muncă pe perioadă determinată pentru a preveni o eventuală eroare ce poate încadra raportul de muncă în categoria muncii nedeclarate. Dacă încetarea raportului de muncă poate fi transmisă cel mai târziu în ziua încetării, prelungirea sau înregistrarea unui nou contract de muncă se transmite cel târziu în ziua anterioară începerii activității.