UPDATE: Creditele de consum vor putea fi încheiate și online sau acasă la consumatori. Clarificările aduse legislației, aplicabile de vineri

Mai precis, Legea nr. 187/2021, ce a fost publicată marți în Monitorul Oficial nr. 667, reformulează o prevedere din OUG 50/2010, care prevede acum că acele contracte „nu pot fi încheiate în afara punctelor de lucru organizate în acest scop în spații comerciale”, excepție făcând numai contractele de credit legate.

Astfel, de vineri, prevederea va arăta așa: „Contractele de credit pot fi încheiate doar în punctele de lucru organizate în acest scop în spaţii comerciale, în condiţiile legii, sau, la cererea consumatorului și cu acordul creditorului, la domiciliul acestuia sau prin intermediul unui mijloc de comunicare la distanță (...)”.

Modificarea era necesară, potrivit inițiatorilor, deoarece legislația actuală conține prevederi contradictorii, care îngreunează încheierea la distanță a contractelor de credit. Astfel, dispoziția care va fi modificată de vineri se bate acum cap în cap nu doar cu alte dispoziții din OUG 50/2010, ci și cu ce scrie în OG 85/2004 (act care conține reguli generale pentru încheierea la distanță a contractelor de servicii financiare).

„În prezent, în cadrul OUG 50/2010 există necorelări între prevederile art. 79 și prevederile care vizează încheierea la distanță a contractelor de credit (art. 11, 15, 16, 22, 24, 34, 62, 63 etc.), precum și cu dispozițiile OG 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare. Aceste prevederi contradictorii generează neclaritate, inclusiv la nivelul autorităților române, în condițiile în care încheierea la distanță a contractelor reprezintă o practică reglementată la nivel european și întâlnită în majoritatea statelor membre”, motivează inițiatorii schimbarea.

De precizat că OUG 50/2010 se referă numai la contractele de credit „prin care un creditor acordă, promite sau stipulează posibilitatea de a acorda unui consumator un credit sub formă de amânare la plată, împrumut sau alte facilități financiare similare, cu excepția contractelor pentru prestarea de servicii în mod continuu ori pentru furnizarea de bunuri de același fel, atunci când consumatorul plătește pentru asemenea servicii sau bunuri în rate, pe durata furnizării lor”.

Astfel, sunt excluse în mod explicit contractele de credit pentru vânzarea/cumpărarea de imobile. Acestea din urmă sunt reglementate prin OUG 52/2016, care interzice încheierea lor online sau în afara spațiilor comerciale ale creditorilor.

„Introducerea unor formalități excesive la încheierea contractelor de credit conduce la diminuarea concurenței în piață și la creșterea costurilor, suportate în final de către consumator. (...) Posibilitatea încheierii contractelor de credit de consum prin utilizarea tehnologiei, în cazul în care consumatorul solicită acest lucru, ar trebui să fie o opțiune clar prevăzută de legislația română”, mai apare în motivarea ce a însoțit legea în faza de proiect.

Contractul de credit legat este, potrivit OUG 50/2010, cel în care creditul este exclusiv pentru finanțarea unui contract care are ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea unui serviciu. În același timp, contractul de credit și contractul de achiziție de bunuri sau servicii trebuie să formeze o unitate comercială.

Atenție! Legea nr. 187/2021 se va aplica începând de vineri.