UPDATE: Difuzarea, fără acord, a unui material pornografic poate fi pedepsită penal chiar dacă a existat consimțământ la înregistrare

Difuzarea sau răspândirea materialelor pornografice, chiar dacă ele au fost realizat cu consimtământul părţilor - deci, nu ca urmare a unei infracţiuni -, reprezintă o faptă infracţională, dacă a fost făcută fără drept şi fără acordul persoanei care se regăseşte în imagini.

Decizia ICCJ nr. 51/2021 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală), apărută miercuri în Monitorul Oficial, stabileşte că "tipicitatea infracţiunii de violare a vieţii private în modalitatea incriminată de art. 226 alin. 2 din Codul penal nu este condiţionată de deţinerea unor sunete, convorbiri sau imagini realizate fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de acestea sau a unei convorbiri private."

Asta înseamnă că divulgarea sau prezentarea unui material pornografic realizat fără drept va putea fi pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă penală.

Decizia ICCJ are relevanţă şi pentru pornografia din răzbunare ("revenge porn" în engleză) deoarece diseminarea fără drept şi acord a unui material cu caracter pornografic, realizat cu consimţământul persoanelor implicate în actul sexual, poate intra sub incidenţa textului de incriminare a violării vieţii private.

„Tipicitatea infracțiunii de violare a vieții private în modalitatea incriminată de art. 226 alin. (2) din Codul penal nu este condiționată de deținerea unor sunete, convorbiri ori imagini realizate fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de aceasta sau a unei convorbiri private. Elementul material este îndeplinit strict prin divulgare, difuzare, prezentare sau transmitere fără drept, fiind indiferent dacă subiectul deține sau nu imaginile, sunetele ori convorbirile, respectiv dacă le are sau nu în stăpânire sau în păstrare. Orice condiție suplimentară atașată pe cale jurisprudențială (de exemplu, condiția deținerii fără drept) ar aduce atingere separației puterilor în stat, ar conduce la restrângerea elementului material la acte de conduită care nu au fost avute în vedere de legiuitor.

În consecință, pentru realizarea elementelor constitutive, sub aspectul laturii obiective, în privința infracțiunii prevăzute la art. 226 alin. (2) din Codul penal, trebuie să existe elementul material în una din modalitățile alternative, respectiv «divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor (...)» obținute prin  «fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de aceasta sau a unei convorbiri private». Singura condiție prevăzută de art. 226 alin. (2) din Codul penal este aceea ca sunetele, convorbirile, imaginile să fie obținute prin «fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de aceasta sau a unei convorbiri private»”, motivează Curtea în decizia recent publicată.