AMS sunt determinate, de obicei, de o combinație de diferiți factori de risc, de exemplu, factori fizici și biomecanici, factori organizaționali și psihosociali și factori individuali, iar unul dintre factorii identificați este timpul prelungit petrecut în aceeași poziție așezat sau în picioare.
Astfel, atunci când face analiza riscurilor de SSM pe care le prezintă locurile de muncă, obligație pe care o regăsim în Legea SSM nr. 319/2006 și normele sale de aplicare din HG 1.425/2006, angajatorul trebuie să ia în considerare și poziția corpului salariatului, întrucât șezutul prelungit sau statul în picioare zi de zi, pe perioada de timp pot conduce la aceste ASM.
Citește și: Principalele obligații SSM pe care le au angajatorii
Drept consecință, angajatorul are obligația de a organiza activitatea astfel încât să permită lucrătorilor să alterneze lucrul în poziția așezat și în picioare și, practic, să adapteze munca la om, luând în considerare capacitațile salariatului în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă, în momentul în care îi încredințează sarcinile.
Dan Năstaste, consilier juridic specializat pe relații de muncă, a detaliat pentru redacția noastră domeniile de măsuri pe care orice angajator trebuie să le aibă în vedere pentru a preveni apariția AMS-urilor, conform recomandărilor EU-OSHA:
- Configurarea locului de muncă: adaptarea configurării locului de muncă pentru a ameliora poziția corpului în timpul lucrului;
- Echipamente: asigurarea unei configurări ergonomice și adecvate sarcinilor;
- Sarcini: modificarea metodelor sau instrumentelor de lucru;
- Management: planificarea muncii astfel încât să se evite lucrul repetitiv sau prelungit în poziții incomode. Planificarea pauzelor, schimbarea postului de lucru sau realocarea sarcinilor;
- Factori organizaționali: instituirea unei politici în domeniul AMS pentru a îmbunătăți organizarea muncii și mediul psihosocial la locul de muncă și promovarea sănătății musculoscheletice.
În primul rând, pot fi amendați și, în al doilea rând, pot ajunge să plătească despăgubiri morale salariaților, existând deja un precedent în jurisprudența din România.
„În situația în care salariații constată că sunt încălcate dispozițiile legale privind securitatea și sănătatea în muncă, pot sesiza Inspectoratul Teritorial de Muncă competent teritorial, angajatorii riscând sancțiunile prevăzute de legislația incidentă, în funcție de abaterile constatate”, a declarat Dan Năstase.
Util: Sancțiunile ce pot fi aplicate atunci când firmele încalcă normele SSM
Mai mult, angajatorul poate fi obligat, în urma unei decizii a unei instanțe judecătorești, să plătească și daune morale pentru nerespectarea obligațiilor de SSM, așa cum a fost cazul unui procuror care a reușit să obțină de la statul român, al cărui angajat era, despăgubiri morale de 14.000 de euro din cauza condițiilor de muncă la care a fost supus.
Cel care a intentat procesul reclama faptul că lucra timp îndelungat într-un birou extrem de mic în care mai lucrau și alte 12 persoane cu echipamentele electronice pentru fiecare, neavând scaune și birouri adecvate, plus pericolul dat de zecile de cabluri aflate pe podea și lipsa locurilor de depozitare.
În hotărârea dată, instanța a punctat câteva lucruri pe care trebuie să le rețină orice angajator. Printre altele, că nu e nevoie de o sesizare prealabilă a salariatului în privința condițiilor neadecvate de muncă. În baza legislației muncii, angajatorul e oricum obligat să asigure sănătatea și securitatea în muncă.
Lăsând la o parte faptul că este vorba de statul român, sentința este la fel de aplicabilă și angajatorilor din sectorul privat, fiind vorba de condițiile de muncă puse la dispoziția salariatului.