Ziua mondială pentru securitate și sănătate în muncă: provocările din era digitală și obligația abordării riscurilor psihosociale

Observăm o tendință de a discuta intens viitorul muncii, ignorând uneori aspecte fundamentale deja reglementate, cum ar fi gestionarea riscurilor psihosociale – stresul, epuizarea, hărțuirea – care afectează tot mai mulți lucrători. 

Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (EU-OSHA) oferă ghidare și resurse în acest sens, însă aplicarea riguroasă a cadrului normativ existent rămâne esențială, fiind în continuare ignorate multe aspecte și dispoziții legale sau, cel mult, acestea sunt tratate superficial.   

Digitalizarea muncii și noile provocări SSM

Progresul tehnologic rapid, incluzând digitalizarea proceselor, automatizarea și utilizarea inteligenței artificiale, remodelează fundamental mediul de lucru. Au apărut noi forme de muncă, precum telemunca sau munca prin intermediul platformelor digitale, care aduc atât oportunități, cât și noi riscuri SSM. 

Flexibilitatea sporită poate fi benefică, însă poate conduce și la estomparea granițelor dintre viața profesională și cea personală, izolare sau „techno-stres”, fiind obligația angajatorului, conform Legii 319/2006, "de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă", iar aceasta include adaptarea măsurilor de prevenire la noile realități tehnologice și organizaționale.   

Riscurile psihosociale: o realitate ignorată în cadrul normativ existent?

Deși atenția publică se concentrează pe inovație, riscurile psihosociale rămân o problemă majoră și adesea subestimată și putem observa, fără un efort considerabil, că sunt solicitate noi reguli, în timp ce normele în vigoare sunt fie necunoscute, fie ignorate. 

Avem deja un cadru normativ care abordează aceste aspecte:   

• Stresul și epuizarea fizică: Acestea intră explicit sub incidența hărțuirii morale la locul de muncă, conform OG 137/2000. Angajatorii au obligația, potrivit Legii 319/2006, „să ia în considerare capacitățile lucrătorului în ceea ce privește securitatea și sănătatea în munca, atunci când îi încredințează sarcini”, o dispoziție direct relevantă pentru prevenirea suprasolicitării.   
• Suprasolicitarea neuropsihică: Aceasta este recunoscută ca factor de risc pentru afecțiuni legate de profesie, precum hipertensiunea arterială, boala cardiacă ischemică și tulburările psihice, conform normelor de aplicare a Legii 319/2006 (actualizate în 2022). Mai mult, fișa de identificare a factorilor de risc (HG 355/2007) include suprasolicitările neuropsihosenzoriale, iar lucrătorul trebuie informat despre acestea înainte de angajare.   
• Timpul de muncă: Respectarea limitelor privind durata normală a timpului de muncă (8 ore/zi, 40 ore/săptămână) și a perioadelor de repaus zilnic și săptămânal este fundamentală pentru prevenirea epuizării. Munca suplimentară trebuie să rămână o excepție, nu o regulă, și să fie gestionată conform regulilor stricte de solicitare, acord și compensare. Ignorarea evidenței timpului de muncă contribuie la aceste riscuri.   

Constatăm că, deși cadrul normativ există, aplicarea sa efectivă în privința riscurilor psihosociale este deficitară, uneori din cauza necunoașterii sau ignorării normelor, alteori din cauza pasării responsabilităților între instituții. Cu alte cuvinte, ignorăm cauza (nerespectarea normelor SSM existente) și căutăm tratamentul (noi reglementări).   

Impactul neglijării și rolul prevenției active

Consecințele ignorării riscurilor psihosociale sunt semnificative: probleme grave de sănătate pentru lucrători (fizice și mintale), scăderea productivității, absenteism, fluctuație de personal și costuri economice majore pentru organizații și societate. 

EU-OSHA subliniază constant aceste efecte și promovează o cultură a prevenției. Instrumente precum OiRA (Online interactive Risk Assessment) pot sprijini angajatorii în procesul obligatoriu de evaluare a riscurilor, inclusiv a celor psihosociale.   

Este esențial ca angajatorii să înțeleagă că prevenirea acestor riscuri nu este opțională, ci o obligație legală. Aceasta implică:   

• Evaluarea corectă a tuturor riscurilor, inclusiv psihosociale.
• Informarea și instruirea adecvată a lucrătorilor.   
• Adaptarea sarcinilor la capacitățile lucrătorului.   
• Respectarea strictă a timpului de muncă și de odihnă.   
• Promovarea unui mediu de lucru lipsit de hărțuire.   
• Monitorizarea sănătății lucrătorilor și semnalarea suspiciunilor de boli profesionale sau legate de profesie.   

De la comemorare la acțiune concretă

Ziua de 28 aprilie trebuie să ne mobilizeze spre acțiune, iar într-o lume a muncii în continuă schimbare sub impactul tehnologiei, nu putem permite ca progresul digital să se realizeze cu prețul sănătății mintale și fizice a lucrătorilor. 

Este esențial să recunoaștem și să abordăm stresul și epuizarea la locul de muncă prin aplicarea riguroasă a normelor SSM existente și transparența în relațiile de muncă (ca punct de plecare), inclusiv prin sisteme informatice actualizate, poate contribui la o mai bună monitorizare și respectare a drepturilor. 

Protejarea lucrătorilor împotriva riscurilor psihosociale nu este doar o obligație legală, ci și o condiție fundamentală pentru un mediu de muncă decent, sustenabil și productiv în secolul XXI. Să comemorăm victimele prin angajamentul ferm de a preveni viitoarele îmbolnăviri și accidente, aplicând ceea ce știm și avem deja la dispoziție.

De la conștientizare la implementare

Așadar, dincolo de comemorare, ziua de 28 aprilie trebuie să catalizeze acțiuni concrete și asumate. 

Apelul vizează toți actorii implicați în relațiile de muncă:

• Angajatorilor le revine responsabilitatea primordială de a trece de la simpla conformare declarativă la o prevenție activă și măsurabilă:
  • Evaluarea riguroasă și periodică privind riscurile psihosociale specifice activității, așa cum impune legislația SSM.
  • Implementarea măsurilor concrete de prevenire și control, adaptate contextului digital actual, asigurând un echilibru real între viața profesională și cea personală a lucrătorilor.
  • Utilizarea ghidurilor naționale (precum cel al INCDPM menționat în documentul despre stres) și instrumentele europene (precum OiRA, promovat de EU-OSHA) pentru a facilita acest proces.   
  • Să se asigure că obligațiile legale privind timpul de muncă, sarcinile de serviciu (adaptate capacităților lucrătorului) și mediul de lucru sunt respectate întocmai, acestea fiind cauze frecvente ale stresului și epuizării.   
• Lucrătorii și reprezentanții acestora trebuie:
  • Să se informeze activ cu privire la drepturile lor în materie de securitate și sănătate în muncă, inclusiv cele referitoare la riscurile psihosociale și la limitele timpului de muncă.
  • Să semnaleze conducerii sau autorităților competente (după caz) orice condiții de muncă necorespunzătoare sau situații de hărțuire, stres excesiv sau epuizare.
  • Să participe constructiv la dialogul cu angajatorul pentru identificarea și implementarea soluțiilor menite să îmbunătățească mediul de lucru.
• Autoritățile competente (Inspecția Muncii și Direcțiile de Sănătate Publică) sunt obligate:
  • Să efectueze acțiuni de supraveghere și control privind respectarea legislației SSM, cu un focus specific pe prevenirea riscurilor psihosociale.
  • Să asigure aplicarea unitară și fermă a legislației în vigoare, sancționând neconformitățile.   
  • Să colaboreze pentru a depăși eventualele neclarități sau suprapuneri de competențe în abordarea acestor riscuri complexe.   

Doar printr-un efort comun și o responsabilitate asumată la toate nivelurile – angajator, lucrător, autorități – putem transforma locurile de muncă în medii cu adevărat sigure și sănătoase, onorând astfel memoria victimelor și, mai important, protejând activ sănătatea și viața celor prezenți astăzi la muncă. 

Aplicarea riguroasă a normelor existente este cel mai concret mod de a demonstra acest angajament.

Sau, mai concret, să comemorăm victimele nu doar prin aducere aminte, ci prin angajamentul ferm de a preveni viitoarele îmbolnăviri și accidente, demonstrat prin aplicarea riguroasă a ceea ce știm și avem deja la dispoziție în materie de SSM.