„Definirea criteriilor de risc se face în funcție de principalele categorii de riscuri de nerespectare a obligațiilor fiscale, și anume: riscurile legate de înregistrarea fiscală, depunerea declarațiilor, nivelul declarației, plata. Aceste definiții vor fi utilizate în sistemul de administrare a riscurilor fiscale pe baza claselor de risc fiscal, în care măsurile de administrare și de control vor fi adaptate în funcție de riscul fiscal aferent fiecărei clase de contribuabili”, este explicat în documentul amintit.
La întocmirea regulilor de clasificare vor fi luate în considerare mai multe standarde internaționale privind managementul bazat pe riscuri, printre care putem aminti standardul ISO 31000:2018 întocmit de Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică.
Cu toate acestea, din informațiile disponibile în PNNR reiese că apariția ordinului cu subcriteriile de risc va fi doar unul dintre pașii necesari pentru a operaționaliza efectiv noul sistem de administrare a firmelor și PFA-urilor în funcție de riscurile fiscale. „Acesta este primul pas către operaționalizarea deplină și dezvoltarea sistemului integrat de gestionare a riscurilor fiscale, inclusiv prin operaționalizarea analizei centralizate a riscurilor și a unui registru electronic centralizat al riscurilor”, este explicat în document.
În calendarul PNRR se arată că registrul electronic al riscurilor ar trebui să fie pe deplin operațional în ultimul trimestru din 2025, însă este neclar dacă întreg sistemul va fi folosit de-atunci pe scară largă sau dacă asta se va întâmpla abia în 2026 (atunci când e termenul-limită general de implementare).
În același timp, de notat că noul sistem prin care se va face analiza de risc a contribuabililor va primi informații inclusiv din alte proiecte majore de digitalizare pe care ANAF a început deja să le implementeze.
Mă refer aici, în primul rând, la raportarea fișierului standard de control fiscal prin declarația 406 (fișierul SAF-T) - obligația a fost introdusă din 2022 pentru marii contribuabili, însă abia din 2023 va fi introdusă pentru contribuabilii mijlocii și din 2025 pentru contribuabilii mici. În al doilea rând, este vorba de facturarea electronică de stat (sistemul e-Factura), care momentan e opțională în relația B2G și va deveni în curând opțională și pentru relația B2B, urmând ca în viitorul apropiat să se facă o tranziție către o obligativitate generală (până în 2023).
În al treilea rând, mai este și conectarea caselor de marcat cu jurnal electronic la sistemul de monitorizare al ANAF (legarea aparatelor cumpărate și puse în funcțiune din 2018 și până în noiembrie 2021, care s-a terminat, în mare, în noiembrie 2021, dar și legarea în mod curent a noilor aparate achiziționate începând cu decembrie 2021), precum și alte sisteme în pregătire (de exemplu, e-Transport).
Având în vedere cel puțin aceste trei proiecte, este de înțeles de ce Guvernul vrea să amâne operaționalizarea sistemului de management pe bază de risc până spre 2026 - pentru că abia la acel moment va avea acces ANAF în timp real, într-un fel sau altul, la datele tuturor operatorilor economici activi în România, pentru a eficientiza la maximum analiza de risc.
„Implementarea SAF-T, a sistemului de facturare electronic, a sistemului caselor de marcat electronice, dar și a altor sisteme (sisteme avansate de analytics), precum și integrarea acestora, va avea drept consecință optimizarea analizei de risc, realizarea unei analize de coerență a datelor/informațiilor declarate prin intermediul declarațiilor fiscale de către contribuabil cu datele din contabilitatea acestuia, astfel încât să poată fi identificați contribuabilii cu risc fiscal”, mai scrie în PNRR.
Având în vede aceste aspecte, specialiștii spun, în contextul digitalizării ANAF, că agilitatea cu care se adaptează contribuabilii la schimbările majore va fi esențială în anii ce vin. „Avem de a face cu o efervescență fără precedent în transformarea administrării și administrației fiscale, astfel că agilitatea cu care contribuabilii vor adresa conformarea la noile raportări SAF-T, e-Factura și e-Transport va modela semnificativ succesul cu care contribuabilii vor gestiona inspecțiile fiscale din anii care urmează, dar și eficiența și costurile asociate raportărilor fiscale”, a punctat recent Georgiana Iancu, Partener la EY România.
Contextul măsurii |
Administrarea creanțelor fiscale în funcție de riscul fiscal al contribuabililor (risc mic, mediu sau ridicat) a fost stabilită prin Legea 30/2019. Totuși, pentru ca această schimare să poată fi pusă efectiv în aplicare, trebuie definitivată legislația secundară prin ordin ANAF (procedurile de administrare și detalierea subclaselor și subcriteriilor de risc fiscal), chestiune stabilită inițial pentru aprilie 2019, dar care a tot fost amânată. Schimbarea politicii de administrare a contribuabililor este una majoră și aceasta ar putea avea efecte pozitive, dar și negative pentru mediul de afaceri. |