avocatnet.ro 
OUG 67/2022 a stabilit că este vorba despre o măsură temporară, fiind prevăzut și termenul limită (31 decembrie 2022), deci sunt surprinzător de clare și condițiile:
- cei care majorează voluntar nivelul salariului de bază lunar brut cu suma de 200 de lei, respectiv de la 2.550 de lei la 2.750 de lei;
- nivelul salariului de bază lunar brut stabilit, potrivit contractului individual de muncă, fără a include sporuri și alte adaosuri, este de 2.750 de lei, în cazul persoanelor nou-angajate în perioada 1 iunie-31 decembrie 2022 inclusiv.
Astfel, pentru că majorarea salariului produce efecte începând cu data semnării actului adițional, salariatul nu va beneficia de toți cei 200 de lei, ci ei vor intra în baza de calcul pentru determinarea contribuțiilor și, ulterior, pentru stabilirea impozitului. Adică salariul net nu va fi cu 200 de lei mai mare, ci cu diferența dintre cei 200 de lei și contribuțiile datorate și impozitul reținut.
Dacă există situații în care angajatorul a aplicat eronat aceste dispoziții, deci au fost încheiate acte adiționale sperând că astfel vor beneficia de un mic avantaj, și atât contribuțiile, cât și impozitul nu vor fi calculate corespunzător, riscul este ca, în cazul unui control, angajatorii să fie obligați să achite diferențele respective.
Aici vom avea o nouă dilemă, cine plătește: salariatul sau angajatorul?
Am precizat „în cazul unui control” pentru că, în practică, s-ar putea ca programele informatice să nu detecteze aceste „erori”, iar în acest caz sunt incidente dispozițiile legale privind termenul legal în care pot fi aplicate sancțiuni sau pot fi solicitate sumele datorate și neachitate. În cazul nostru, discutăm despre sume datorate care ar fi trebuit calculate, reținute și virate de către angajator, fiind mai dificil de atras răspunderea salariatului.
Orice salariat cred că s-ar apăra în astfel de situații precizând că ar fi fost imposibil să-și calculeze, să-și rețină și să vireze contribuțiile și impozitul, aceasta fiind obligația angajatorului.
De altfel, discutăm despre sintagma „majorează voluntar”, deci chiar dacă este rezultatul unei negocieri, nu s-ar putea interpreta în sensul constrângerii, fiind vorba despre libertatea de a contracta, de a-și asuma obligații sau de a solicita drepturi, dar și mai mult, potrivit principiului „nimeni nu poate invoca necunoașterea legii în apărarea sa”, angajatorul are întreaga responsabilitate.
Mai mult, dacă extindem discuția în sensul răspunderii, și salariatul răspunde în sensul că, ulterior, va primi un salariu net mai mic, adică cel calculat potrivit dispozițiilor Codului fiscal, însă acest lucru se va întâmpla oricum de la 1 ianuarie 2023, dacă măsura nu este prelungită.
Nu trebuie uitat nici faptul că, din momentul în care a fost semnat un act adițional, adică a existat acordul părților cu privire la modificarea unui element al contractului (în acest caz fiind majorarea salariului), pentru a reveni la situația anterioară este nevoie de un alt act adițional, adică tot de acordul părților.
Măsura a fost înțeleasă greșit și de organizații din afara țării
România, în mod eronat, a fost inclusă în lista statelor care au majorat recent salariu minim, în cazul nostru fiind vorba despre cei 200 de lei acordați voluntar și fără a fi taxați și impozitați, în condiții expres și limitativ prevăzute de actul normativ.
Astfel, potrivit informațiilor recente publicate de IndustriAll (federație sindicală ce reprezintă 7 milioane de lucrători la nivel european), România s-a „infiltrat” în rândul celor opt state care au majorat recent salariul minim și la nivel european avem nouă situații în care salariile minime au crescut.
Cu siguranță ar fi dificil pentru colegii noștri europeni să înțeleagă un mecanism prin care salariul minim ajunge să fie, în realitate, mai mare decât salariile care anterior acestei măsuri au fost negociate și stabilite peste acest nivel, mai ales atunci când nici la nivel național nu este încă bine identificată și/sau aplicată dispoziția legală.
Andreea Tricu