Contractele part-time pot înceta numai în condițiile Codului muncii, nu din cauza modificărilor fiscale, se sublinia recent într-un articol de către un consilier juridic. Condițiile acestea le sunt străine multor angajatori, iar asta, nu de ieri, de azi - de ani de zile. Când Guvernul anunță și se ține de cuvânt, într-un final, să readucă în peisajul legislativ fiscal din România o măsură pe care a mai folosit-o și acum câțiva ani și care a supărat mediul de business - taxarea contractelor sub nivelul minimului pe economie la nivelul acestuia - adică, mai exact, suprataxarea contractelor part-time - iar angajatorii își dau seama că le cresc costurile salariale, deși nu neapărat cu mult (contribuțiile la pensii și sănătate), se gândesc să facă cel mai facil lucru: să scape de contractele respective.
Discuția de față nu este însă nicidecum despre oportunitatea măsurii Guvernului, despre cum alege Executivul nostru să se raporteze la situația din piața muncii. Ci despre răspunsul dat de mediul de afaceri, despre consecințe și riscurile asumate în continuare.
Într-o postare dintr-un grup specializat de pe Facebook, din cinci contabili respondenți, patru au spus că au terminat sau sunt în decurs de terminare a raporturilor de muncă part-time. Am numărat 45 de contracte terminate - iar asta, repet, doar raportându-mă la o postare și câțiva contabili care au ales, la momentul acela, să răspundă. Situația terminării „pe bandă rulantă”, cum s-ar spune, a contractelor part-time este confirmată din toate părțile, toți cei care lucrează în salarizare vorbesc despre asta de două săptămâni încoace.
Nu mai revenim asupra riscurilor constatării de către inspectori a terminării nelegale și abuzive a contractelor de muncă - aspect detaliat în redacția noastră, cel mai recent, în acest material. Despre acest fenomen de încetare în masă a contractelor part-time au auzit sau vor auzi, cel mai probabil, și cei care conduc Inspecția Muncii, iar alți angajați, poate mai puțini la număr, își vor căuta dreptatea în instanță pentru terminarea nelegală a contractelor. Putem prezuma, așadar, că în dreptul angajatorilor care au încetat astfel chiar și zeci de contracte se vor aprinde niște „beculețe”.
Din marea de firme care au terminat aceste contracte, un procent, nu știm cât de mare, va continua munca la negru cu acești angajați. Dacă inspectorii vin în control și respectă întocmai prevederile Codului muncii, pentru fiecare caz de muncă fără contract se vor da câte 20.000 de lei amendă. Maximul per angajator, 200.000 de lei. La acestea, se adaugă, desigur, o sancțiune și pentru cel care muncește fără contract - amendă între 500 și 1.000 de lei, potrivit Codului muncii.
Cum de anul acesta au început controale comune ANAF - Inspecția Muncii, la același control angajatorul ar putea cunoaște și riscul fiscal al muncii la negru - impunerea din urmă a taxelor salariale neplătite, la care se adaugă dobânzi și penalități, după care vine, poate, chiar un dosar penal - explicații cu privire la riscul penal, aici.
Creșterea fenomenului muncii la negru în contextul suprataxării contractelor part-time este un efect al acestei măsuri pe care Guvernul pare că l-a ignorat când a decis reintroducerea măsurii. Rămâne de văzut ce ne rezervă lunile următoare.