UPDATE: Aducerea la cunoștința noului angajat că există un CCM la nivel de unitate, obligatorie prin informarea prealabilă, dar nu și prin CIM

Actualmente, CCM-urile se înregistrează la inspectoratele teritoriale de muncă, unele dintre ele, iar altele, la Ministerul Muncii - un articol care explică care, unde se înregistrează, aici. Cert e că pe site-ul Ministerul Muncii regăsim acum (și putem consulta) CCM-urile încheiate la nivel de sector de activitate şi grup de unităţi, aici, mai exact, la secțiunea „CCM”. Dar nu și pe cele încheiate la nivel de unitate, care se înregistrează la inspectoratele teritoriale de muncă. 

Dacă pentru angajații în vremea cărora s-a încheiat CCM-ul cunoașterea conținutului acestuia e de la sine înțeleasă (ori ar trebui să fie), pentru cineva care abia se angajează în respectiva unitate primul aspect important e să i se spună că există un contract colectiv de muncă și că acolo sunt drepturi și obligații pe care e important să le cunoască, fiindu-i, de altfel, un document opozabil.

Până de curând, Codul muncii i-a obligat pe angajatori nu doar să îi informeze pe angajați că există un CCM aplicabil și să li-l indice, dar trebuia să și cuprindă chestiunea asta și în contractul de muncă. Prin asta, practic, noul angajat ar trebui să știe care e contractul și „de unde să-l ia”. 

„Observăm că atât la angajare, dacă există un contract colectiv de muncă încheiat și înregistrat, cât și ulterior, atunci când a fost încheiat un astfel de contract ori cel existent a fost modificat, angajatorul are obligația de a le comunica salariaților dispozițiile sau noile dispoziții, după caz. Obligația este similară cu cea prevăzută pentru regulamentul intern, ambele fiind izvoare specifice de dreptul muncii, iar în cazul contractului colectiv este vorba chiar de legea părților, fiind evidentă necesitatea cunoașterea clauzelor acestuia”, puncta acum câteva luni pe subiect consilierul juridic Dan Năstase.

Ca urmare a Legii nr. 283/2022, prevederea din cod cu „indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului” nu mai trebuie să se regăsească în contractul individual de muncă. Altfel spus, nu mai e o clauză obligatorie în contract. De ce? Pentru că aici ar trebui să vorbim doar de o obligație de informare a angajatorului, nu și de o prevedere care ar trebui să fie cuprinsă în contractul de muncă și care să fie modificată apoi doar cu acordul ambelor părți, scria deputatul care a propus această modificare. În plus, CCM-ul poate să fie înlocuit de un altul și asta ar fi antrenat o modificare la nivel contractual, din moment ce prevederea cuprinsă la semnarea contractului nu mai era de actualitate.

Angajatorul a rămas însă obligat, în continuare, să-l informeze pe cel care urmează să se angajeze cu privire la existența unui CCM care îi este aplicabil, dar nu va mai trebui să-l indice și în contractul individual de muncă. 

Vorbim, mai exact, de obligația de informare prealabilă cuprinsă la art. 17 alin.(1) din Codul muncii. Ce e important de reținut aici e că angajatorul trebuie să dovedească, în caz de nevoie, că și-a îndeplinit această obligație. Prin urmare, un document semnat de angajat că a luat la cunoștință de existența CCM-ului va fi extrem de util.

Pentru că obligația nu va mai apărea și în contract în mod obligatoriu, e foarte posibil ca, în practică, mulți angajatori să uite să le aducă la cunoștință celor care se angajează că există un CCM la nivel de unitate. Cu toate acestea, ipoteza de a ține acest document „la secret” nu poate fi luată în calcul pentru că vorbim, totuși, de legea părților și de dreptul angajaților noi de a cunoaște orice prevedere li se aplică în mod direct în acel raport de muncă.