avocatnet.ro 
În aceste condiții, fiscaliștii au indicat câteva dintre categoriile de contribuabili care pot fi vizate, în prezent, de verificări documentare:
- cei care comercializează produse care trebuie facturate obligatoriu electronic (comerțul de legume, fructe, apă, alcool, haine, încălțăminte, nisip, pietriș și clădiri noi, de exemplu);
- contribuabilii în cazul cărora sunt suspiciuni că folosesc munca la negru sau munca la gri;
- cei la care se acordă avansuri de trezorerie acționarilor sau asociaților;
- persoanele fizice care fac vânzări de autovehicule;
- persoanele fizice din categoria influencer-ilor, care obțin venituri de pe rețelele de socializare, sau cei care vând produse prin intermediul rețelelor respective.
„În mod proactiv, trebuie să avem în vedere aceste riscuri. Trebuie să ne gândim dacă ceea ce facem, din perspectivă fiscală, ar putea determina o sesizare din partea ANAF că ar putea fi un grad de risc fiscal în privința noastră. Deși nu există indicii privind aspectele de care ține cont ANAF în acest sens, experiența noastră ne-a arătat că există anumite situații și anumite aspecte care pot fi relevante (numărul de declarații rectificative, dacă profitabilitatea contribuabilului este sub profitabilitatea medie a sectorului în care activează și multe alte aspecte). Odată ce identificăm sau ne gândim că am putea avea potențiale zone de risc fiscal, ar trebui să vedem dacă putem să le rezolvăm (unele lucruri pot fi rezolvate din timp). Nu în ultimul rând, documentarea cât mai bună a tranzacțiilor mari”, a sfătuit Cristian Velcu, Tax Director la Țuca Zbârcea & Asociații Tax.
Apoi, dacă se ajunge la declanșarea unei verificări documentare, cei controlați ar trebui să facă eforturi consistente pentru a clarifica problemele identificate de inspectori. Asta înseamnă inclusiv a merge dincolo de ce cer inspectorii și a veni cu documente sau explicații suplimentare.
„Pasul doi: la verificările documentare -- deși, procedural, interacțiunea este minimă --, nu suntem împiedicați să comunicăm cu inspectorii. Deci, după ce primește acea solicitare de furnizare de informații cu termen de 30 de zile, fiecare contribuabil ar trebui să se gândească foarte bine care e problema și să încerce să combată această susținere a ANAF, prezentând documente sau încercând să comunice cu echipa de control. Încă de la acest moment pot fi folosite opinii obținute anterior, jurisprudență relevantă (fie națională, fie europeană)”, a explicat Cristian Velcu.
Acesta a fost completat de Alexandru Cristea, Tax Partner la Țuca Zbârcea & Asociații Tax: „Trebuie să încercăm să anticipăm care poate să fie problema sau zona de control a ANAF și să venim cu mai mult decât ne-au cerut ei, dacă e cazul, pentru că aici e problema de fond a acestor verificări de la distanță. (...) Ni se cer documente primare și acele documente primare ar putea să nu releve întreaga situație de fapt sau contextul specific în care am făcut acele lucruri. Și, atunci, recomandarea practică este să le însoțim cu explicații suplimentare, cu note scrise, care pot fi folosite și mai departe într-o dispută fiscală.”
În fine, dacă lucrurile nu se clarifică și se emite, totuși, o decizie de impunere cu sume suplimentare de plată, companiile ar trebui să-și pregătească rapid următorii pași procedurali (în esență, contestația, suspendarea executării, inițierea unui proces în instanță).
„Mai e și partea a treia, după finalizarea controlului: există foarte multe aspecte procedurale pe care ar trebui să le aibă în vedere un contribuabil (multe dintre ele cu termene clare ca durată). Deci, sunt foarte relevante modalitatea de pregătire a punctului de vedere și a contestației, plata sau suspendarea obligațiilor stabilite (eventual, eșalonarea obligațiilor impuse), solicitarea dosarului fiscal al contribuabilului, solicitarea susținerii orale a contestației, introducerea în contestație a terților (dacă e cazul), revizuirea unui răspuns negativ la o contestație, iar, nu în ultimul rând, în instanță, apelarea la expertize judiciare fiscale/contabile și formularea de întrebări preliminare la Curtea de Justiție a UE”, a conchis Cristian Velcu.
Așa cum prevede actualmente Codul de procedură fiscală (articolele 148 și 149), verificarea documentară este singurul tip de control care se derulează exclusiv de la distanță, în baza informațiilor pe care ANAF deja le deține despre un contribuabil. Demararea verificării nu este semnalată în avans în niciun fel și, dacă cel verificat nu-și clarifică situația rapid, există riscul emiterii unei decizii de impunere.
Sanitar