Cum abordăm și cum ne pregătim pentru o inspecție fiscală

Selectarea contribuabililor în vederea efectuării inspecției fiscale este un proces unilateral, bazându-se pe o analiză de risc efectuată intern de către ANAF. Gradul de risc asociat fiecărui contribuabil, precum și eventuala selectare în vederea inspecției, nu pot fi contestate de contribuabili.

Totuși, autoritățile intenționează ca, pe viitor, să permită contribuabililor să solicite comunicarea gradului lor de risc fiscal, informație care ar putea fi foarte utilă în pregătirea pentru o eventuală inspecție fiscală. Până la acel moment, ceea ce ar putea face contribuabilii care anticipează o formă de control fiscal ar fi să încerce să inventarieze și să clarifice din timp potențialele zone de risc fiscal, să documenteze tranzacții semnificative, să strângă documente justificative care să demonstreze prestarea efectivă și beneficiul serviciilor intragrup achiziționate.

În ceea ce privește conduita pe parcursul inspecției fiscale, este important ca fiecare contribuabil să-și cunoască atât obligațiile, cât și drepturile, ambele fiind circumscrise aceluiași principiu guvernator, și anume cel al bunei-credințe care trebuie să guverneze relațiile dintre contribuabil și organul fiscal. Dintre principalele drepturi ale contribuabilului pe parcursul inspecției fiscale, a căror corectă exercitare ar putea influența fundamental modalitatea de desfășurare a inspecției fiscale, precum și rezultatul acesteia, menționăm:

• dreptul de a fi înștiințat despre acțiunea de inspecție fiscală – cu excepția controalelor inopinate, precum și a verificărilor documentare, contribuabilii au dreptul de a fi înștiințați, în scris, în legătură cu începerea inspecției fiscale, prin transmiterea avizului de inspecție fiscală;
  
  
• dreptul de a solicita modificarea datei începerii inspecției fiscale – contribuabilii au dreptul de a solicita, o singură dată, amânarea datei de începere a inspecției fiscale, pentru motive justificate;
  
  
• dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele aflate în cadrul termenului de prescripție – dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie, în general, în termen de cinci ani;
  
  
• dreptul de a fi verificat o singură dată pentru fiecare impozit și pentru fiecare perioadă, cu excepția situațiilor de reverificare sau refacere a inspecției fiscale;
  
  
• dreptul ca activitatea sa să fie cât mai puțin afectată pe parcursul inspecției fiscale – inspecția fiscală trebuie să se desfășoare în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea contribuabilului, inspectorii fiscali trebuind să analizeze în principal documentele fiscale și contabile deja întocmite și aflate în evidența acestuia;
  
  
• dreptul de a beneficia de asistență de specialitate – pe toată durata inspecției fiscale, contribuabilul are dreptul la asistență de specialitate sau juridică;
  
  
• dreptul de a fi informat – acest drept este reglementat sub două aspecte:
  • pe parcursul inspecției fiscale, contribuabilul trebuie informat asupra constatărilor rezultate din inspecția fiscală – deși legislația nu detaliază modalitatea în care trebuie realizată această informare, s-ar putea interpreta că ea ar trebui făcută ori de câte ori echipa de control întâlnește situații care pot avea efecte negative asupra rezultatului inspecției fiscale și care ar putea fi clarificate de către contribuabil dacă îi sunt aduse la cunoștință în timp util;
  • la finalizarea inspecției, când se comunică proiectul de raport de inspecție fiscală, contribuabilul având posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere. 

Cunoașterea drepturilor, pe parcursul inspecției fiscale, poate asigura un bun management al inspecției. Corelativ cu cunoașterea drepturilor, conștientizarea și respectarea obligațiilor impuse contribuabililor pe parcursul inspecției fiscale poate influența decisiv curgerea inspecției fiscale.

Probabil cea mai importantă obligație a contribuabililor, pe parcursul inspecției fiscale, este aceea de a colabora pentru constatarea stărilor de fapt fiscale prin furnizarea datelor și a informațiilor necesare (direct sau prin intermediul unor persoane desemnate în acest sens), prezentarea la locul unde se desfășoară inspecția fiscală a documentelor solicitate etc. În mod uzual, explicațiile cerute de inspecția fiscală se dau în scris, sub forma notelor explicative. Organul de inspecție fiscală are dreptul de a solicita și altor persoane înscrisuri, dacă starea de fapt fiscală nu a fost clarificată pe baza documentelor puse la dispoziție de contribuabil. 

Este important de menționat și de avut în vedere că, în funcție de context, refuzul contribuabilului de a furniza informațiile și documentele solicitate de echipa de control fiscal poate întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni sau poate reprezenta contravenție sancționabilă conform Codului de procedură fiscală. De asemenea, în mod practic, de cele mai multe ori, punerea la dispoziția organelor de control a unor informații incomplete conduce la luarea, de către echipa de inspecție fiscală, de decizii nefavorabile pentru contribuabili sau la efectuarea de estimări în defavoarea contribuabililor. 

Pe lângă observarea cu atenție a drepturilor și obligațiilor impuse de lege pe parcursul inspecției fiscale, în practică este recomandat să existe o comunicare continuă cu echipa de inspecție fiscală, o atitudine proactivă a reprezentanților societății fiind în general de folos (întâlniri frecvente cu echipa de inspecție, solicitarea de informații cu privire la cum decurge inspecția fiscală, punerea la dispoziție de note explicative și explicații în scris chiar și în cazul în care nu sunt expres solicitate de echipa de control).

De asemenea, de cele mai multe ori se dovedește extrem de utilă invocarea jurisprudenței, a deciziilor de soluționare a contestațiilor, a circularelor sau a materialelor ANAF clarificatoare pentru temele analizate de inspecția fiscală.